1. Au trecut trei ani fără să fie război între Arám şi fiii lui Israél.

2. În anul al treilea, Iosafát, regele lui Iúda, a coborât la regele lui Israél.

3. Regele lui Israél le-a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramót din Galaád este al nostru. Iar noi stăm liniştiţi şi nu-l luăm [înapoi] din mâna regelui lui Arám”.

4. Şi i-a zis lui Iosafát: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetăţii] Ramót din Galaád?”. Iosafát i-a răspuns regelui lui Israél: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi!”.

5. Apoi Iosafát i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”.

6. Regele lui Israél i-a adunat pe profeţi, cam patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva [cetăţii] Ramót din Galaád sau să renunţ?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Domnul l-a dat în mâinile regelui”.

7. Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.

8. Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l consultăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profeţeşte nimic bun, ci numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele aşa!”.

9. Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc şi a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”.

10. Regele lui Israél şi Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porţii Samaríei. Toţi profeţii profeţeau înaintea lor.

11. Sedecía, fiul lui Cheníana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”.

12. Şi toţi profeţii profetizau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”.

13. Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit aşa: „Iată, cuvintele profeţilor sunt ca o singură gură, [profeţind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca vorba unuia dintre ei şi vorbeşte de bine!”.

14. Mihéia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Domnul, aceea voi spune!”.

15. A ajuns la rege şi regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád şi să luptăm împotriva lui sau să renunţăm?”. El a zis: „Urcă, pentru că vei avea succes! Domnul l-a dat în mâna regelui”.

16. Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.

17. [Mihéia] a răspuns: „Văd tot Israélul risipit pe munţi ca o turmă care nu are păstor. Domnul zice: «Aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.

18. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Oare nu ţi-am spus că el nu profeţeşte nimic bun despre mine, ci numai rău?”.

19. Atunci [Mihéia] a zis: „Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său şi toată oştirea cerurilor stând lângă el, la dreapta şi la stânga lui.

20. Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb ca să urce şi să cadă la Ramót din Galaád?». Şi au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.

21. A ieşit un duh, a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».

22. El a răspuns: «Voi ieşi şi voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeţilor săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieşi şi fă aşa!».

23. Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”.

24. Atunci, Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz şi a zis: „Pe unde a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ţi vorbească?”.

25. Mihéia i-a răspuns: „Iată, tu vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.

26. Regele lui Israél a zis: „Ia-l pe Mihéia şi du-l la Amón, căpetenia cetăţii, şi la Ióas, fiul regelui,

27. şi spune-le: «Aşa vorbeşte regele: ‹Puneţi-l pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.

28. Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Şi a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.

29. Regele lui Israél şi Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád.

30. Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva şi voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva şi a mers la luptă.

31. Regele lui Arám a poruncit celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor: „Să nu luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”.

32. Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranţă acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat.

33. Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél, au plecat de la el.

34. Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te şi scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.

35. Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în faţa araméilor, iar seara a murit. Sângele rănii a curs pe fundul carului.

36. La apusul soarelui, un strigăt a trecut prin tabără: „Fiecare în cetatea lui! Fiecare în ţinutul lui!”.

37. Regele a murit: au venit la Samaría şi l-au îngropat pe rege la Samaría.

38. Au spălat carul la piscina din Samaría. Câinii au lins sângele său unde se spălau prostituatele, după cuvântul Domnului pe care îl spusese.

39. Celelalte fapte ale lui Aháb, tot ce a făcut el, casa de fildeş pe care a construit-o, toate cetăţile pe care le-a construit, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél?

40. Aháb a adormit cu părinţii săi şi a devenit rege Ahazía, fiul său, în locul lui.

41. Iosafát, fiul lui Asá, a fost peste Iúda în al patrulea an al lui Aháb, regele lui Israél.

42. Iosafát avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei lui era Azubá, fiica lui Şilhí.

43. El a mers pe toate căile lui Asá, tatăl său, şi nu s-a îndepărtat de ele făcând ceea ce e drept în ochii Domnului.

44. Dar înălţimile nu au fost îndepărtate. Poporul aducea jertfe şi [ardea] tămâie pe înălţimi.

45. Iosafát a fost în pace cu regele lui Israél.

46. Celelalte fapte ale lui Iosafát, vitejia lui de care a dat dovadă şi cum s-a luptat, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda?

47. I-a măturat din ţară pe homosexualii care rămăseseră din zilele lui Asá, tatăl său.

48. Rege nu era în Edóm: un guvernator [ţinea locul] regelui.

49. Iosafát a făcut corăbii din Tarşíş ca să meargă la Ofír după aur; dar nu au mers, pentru că s-au sfărâmat corăbiile la Éţion-Ghéber.

50. Atunci Ahazía, fiul lui Aháb, i-a zis lui Iosafát: „Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii!”. Dar Iosafát nu a vrut.

51. Iosafát a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Davíd, tatăl său. Şi a devenit rege Iorám, fiul său, în locul lui.

52. Ahazía, fiul lui Aháb, a fost rege peste Israél la Samaría în al şaptesprezecelea an al lui Iosafát, regele lui Iúda. A domnit peste Israél doi ani.

53. El a făcut ce este rău în ochii Domnului şi a umblat pe calea tatălui său şi pe calea mamei sale şi pe calea lui Ieroboám, fiul lui Nebát, cel care-l făcuse pe Israél să păcătuiască.

54. L-a slujit pe Báal, s-a închinat înaintea lui şi l-a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israél [făcând] tot ce făcuse tatăl său.




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“Quanto maiores forem os dons, maior deve ser sua humildade, lembrando de que tudo lhe foi dado como empréstimo.” São Padre Pio de Pietrelcina