1. Domnul i-a zis lui Moise: „Mergi la Faraón, căci eu le-am împietrit inima lui şi inima slujitorilor lui, ca să pun aceste semne ale mele în mijlocul lor,

2. ca să povesteşti în auzul fiului tău şi fiului fiului tău cum m-am purtat cu egipténii şi ce semne am pus în mijlocul lor! Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul”.

3. Moise şi Áaron s-au dus la Faraón şi i-au zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: «Până când [ai tu de gând] să refuzi să te umilești înaintea mea? Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!

4. Căci dacă refuzi să laşi poporul meu [să plece], iată, eu voi aduce mâine lăcuste în hotarele tale!

5. Ele vor acoperi suprafaţa pământului, încât nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a scăpat nevătămat, ce a rămas în urma grindinii, vor devora toţi copacii voştri care cresc pe câmpii

6. și vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor egipténilor. Aşa ceva n-au văzut nici părinţii tăi şi nici părinţii părinţilor tăi de când sunt ei pe pământ până în ziua de astăzi»”. [Moise] s-a întors şi a ieşit de la Faraón.

7. Slujitorii lui Faraón i-au zis: ,,Până când are să fie acesta o cursă pentru noi? Lasă oamenii aceştia [să plece] şi să-i slujească Domnului Dumnezeului lor! Încă nu recunoști că Egiptul este ruinat?”.

8. I-au întors pe Moise şi Áaron la Faraón şi el le-a zis: „Mergeţi şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care vor merge?”.

9. Moise a zis: „Vom merge cu tinerii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu turmele şi cirezile noastre vom merge; căci pentru noi este sărbătoare a Domnului”.

10. El le-a zis: ,,Aşa să fie Domnul cu voi după cum vă voi lăsa [să plecați] pe voi şi pe copiii voştri! Vedeți însă că este rău ce aveţi de gând să faceţi!

11. Nu, aşa nu! Mergeţi deci voi, bărbaţii, şi slujiţi Domnului, pentru că voi asta căutaţi!”. Şi i-au alungat dinaintea lui Faraón.

12. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele! Să vină peste ţara Egiptului şi să mănânce toată iarba pământului şi tot ce a mai lăsat grindina!”.

13. Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului şi Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua aceea şi toată noaptea. Când s-a făcut dimineaţă, vântul dinspre răsărit a adus lăcustele.

14. Lăcustele au venit peste toată ţara Egiptului şi s-au aşezat în toate ţinuturile Egiptului; şi erau atât de multe lăcuste, cum nu mai fuseseră înainte şi nici nu vor mai fi după. Niciodată nu fuseseră atât de multe lăcuste ca atunci şi nici nu vor mai fi vreodată asemenea.

15. Au acoperit faţa întregii țări şi ţara s-a întunecat; au mâncat toată iarba din țară şi tot rodul pomilor pe care îl lăsase grindina; n-a rămas nimic verde pe copaci, nici în iarba câmpului, în toată ţara Egiptului.

16. Faraón s-a grăbit să-i cheme pe Moise şi pe Áaron şi le-a zis: ,,Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru şi împotriva voastră.

17. Acum, iartă-mi, te rog, păcatul şi de data aceasta şi rugaţi-l pe Domnul Dumnezeul vostru; numai să îndepărteze de la mine această moarte”.

18. [Moise] a ieşit de la Faraón şi s-a rugat Domnului.

19. Domnul a întors un vânt dinspre mare foarte puternic, care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie. N-a mai rămas nicio lăcustă în toate hotarele Egiptului.

20. Domnul a împietrit inima lui Faraón şi acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israél [să plece].

21. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, un întuneric să-l pipăi cu mâna!”.

22. Moise şi-a întins mâna spre cer şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului timp de trei zile.

23. Nu se vedea om cu om şi nimeni nu s-a ridicat din locul lui timp de trei zile. Dar la toţi fiii lui Israél era lumină în locuințele lor.

24. Faraón l-a chemat pe Moise şi a zis: „Mergeţi şi slujiţi Domnului! Numai turmele şi cirezile voastre să rămână; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi”.

25. Moise a zis: ,,Chiar dacă tu vei pune în mâinile noastre jertfele şi arderile de tot pe care le vom face pentru Domnul Dumnezeul nostru,

26. turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi; nicio copită nu va rămâne, căci din ele vom aduce jertfă Domnului Dumnezeului nostru. Iar noi nu ştim ce vom jertfi Domnului până nu vom ajunge acolo”.

27. Domnul a împietrit inima lui Faraón şi el n-a vrut să-i lase [să plece].

28. Faraón i-a zis: „Pleacă de la mine! Ai grijă să nu-mi mai vezi faţa, căci în ziua în care vei vedea faţa mea, vei muri”.

29. Moise a zis: „Aşa cum ai spus, nu voi mai vedea faţa ta”.





“Pense na felicidade que está reservada para nós no Paraíso”. São Padre Pio de Pietrelcina