Jó, 30

1. Agora zombam de mim os mais jovens do que eu, aqueles cujos pais eu desdenharia de colocar com os cães do meu rebanho.*

1. Iar acum râd de mine cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi am refuzat să-i pun împreună cu câinii turmei mele.

2. De que me serviria a força de seus braços, homens cujo vigor já pereceu inteiramente?

2. Şi puterea mâinilor lor ce este pentru mine? Lor le-a pierit vigoarea.

3. Reduzidos a nada pela miséria e pela fome, roem um solo árido e desolado.

3. Sfârşit de lipsă şi de foame, se îndreaptă spre ţinutul uscat în noaptea dezolării şi devastării.

4. Colhem ervas e cascas dos arbustos, e por pão têm somente a raiz das giestas.

4. Culeg iarbă sălbatică de printre tufişuri şi rădăcină de ienupăr pentru hrana lor.

5. São expulsos do povo e gritam com eles como se fossem ladrões.

5. Din comunitate sunt izgoniţi, se strigă după ei ca după hoţ.

6. Moram em barrancos medonhos, nas cavernas da terra e dos rochedos.

6. Locuiesc în crăpăturile torentelor, în găurile pământului şi ale stâncilor.

7. Ouvem-se seus gritos entre os arbustos e amontoam-se debaixo das urtigas.

7. Urlă printre tufişuri şi se adună pe sub urzici.

8. São filhos de infames e de gente sem nome, que são expulsos da terra…

8. Fii de nebun şi fii de fără-nume, sunt alungaţi din ţară.

9. Agora, porém, sou o assunto de suas canções, tema de seus escárnios.

9. Acum, însă, am devenit cântecul lor, sunt pentru ei [motiv] de vorbă.

10. Afastam-se de mim com horror e não receiam cuspir-me no rosto.

10. Mă urăsc, se îndepărtează de mine şi de faţa mea nu şi-au reţinut scuipatul.

11. Desamarraram a corda para humilhar-me, sacudiram de si todo o freio diante de mim.

11. El a dezlegat corzile mele şi m-a umilit şi au slobozit frâiele din faţa mea.

12. À minha direita levanta-se a raça deles, tentam atrapalhar meus pés e abrem diante de mim o caminho da sua desgraça.*

12. La dreapta mea se ridică cei netrebnici, întind [curse] picioarelor mele şi sapă împotriva mea cărări ale pieirii.

13. Embaralham minha vereda para me perder e trabalham para a minha ruína.

13. Strică potecile mele, dorind distrugerea mea, fără ca să-i ajute cineva.

14. Penetram como por uma grande brecha e irrompem entre escombros.

14. Intră ca printr-o spărtură largă, se avântă ca pe sub dărâmături.

15. O pavor me invade. Minha esperança é varrida como se fosse pelo vento e minha felicidade passa como uma nuvem.

15. Se întorc asupra mea spaimele, onoarea mea este urmărită ca vântul şi ca un nor trece scăparea mea.

16. Agora minha alma se dissolve e os dias de aflição me dominaram.

16. Acum mi se topeşte sufletul în mine şi mă apucă zilele necazului.

17. A noite traspassa meus ossos e consome-os. Os males que me roem não dormem.

17. Noaptea mi se smulg oasele din mine, cei care mă chinuie nu mă lasă să dorm.

18. Com violência agarra a minha veste e aperta-me como o colarinho de minha túnica.

18. Cu multă putere se prind de haina mea şi mă leagă ca pe gura tunicii.

19. Deus jogou-me no lodo e eu me confundo com a poeira e a cinza.

19. M-a azvârlit în noroi, mă asemăn cu praful şi cu cenuşa.

20. Clamo por ti e não me respondes. Ponho-me diante de ti, e não olhas para mim.

20. Strig către tine, şi tu nu-mi răspunzi, stau în picioare, şi tu nu mă iei în seamă.

21. Tornaste-te cruel para comigo e atacas-me com toda a força de tua mão.

21. Te-ai întors ca să fii crud cu mine, mă persecuţi cu puterea mâinii tale.

22. Tu me arrebatas e me faz cavalgar o tufão, para me aniquilar na tempestade.

22. Mă ridici şi mă faci să călăresc vântul, mă faci să fiu izbit de furtună.

23. Bem sei que me levarás à morte, ao lugar onde se encontram todos os viventes.

23. Căci ştiu că mă faci să mă întorc spre moarte, spre casa adunării tuturor celor vii.

24. Mas não é para aquele que cai que estendi a mão quando, na ruína, pedia socorro?

24. Totuşi, nu-şi întinde cineva mâna când e în ruină şi nu strigă după ajutor când e distrus?

25. Não chorei com os oprimidos? Não teve minha alma piedade dos pobres?

25. Oare nu am plâns eu pentru cel amărât şi nu mi s-a mâhnit sufletul pentru cel nevoiaş?

26. Esperava a felicidade e veio a desgraça, esperava a luz e vieram as trevas.

26. Am sperat binele, dar a venit răul; am aşteptat lumina, şi a venit bezna.

27. Minhas entranhas abrasam-se sem nenhum descanso, assaltaram-me os dias de aflição.

27. Îmi fierb măruntaiele şi nu se potolesc, îmi vin în întâmpinare zile de necaz.

28. Caminho no luto, sem sol; levanto-me numa multidão de gritos.

28. Umblu înnegrit, dar nu de arşiţă, mă ridic în adunare ca să strig după ajutor.

29. Tornei-me irmão dos chacais e companheiro dos avestruzes.

29. Am ajuns frate cu şacalii, prieten cu puii de struţ.

30. Minha pele enegrece-se e cai, e meus ossos são consumidos pela febre.

30. Pielea de pe mine se înnegreşte, iar oasele mi se încălzesc de uscăciune.

31. Minha cítara só dá acordes lúgubres, e minha flauta sons queixosos.

31. Harpa mea este pentru jale, flautul meu e glas al celor care plâng.