Jó, 24

1. Por que não reserva tempos para si o Todo-poderoso? E por que ignoram seus dias os que lhe são fiéis?

1. De ce nu sunt ascunse timpurile de Cel Atotputernic şi cei care-l cunosc de ce nu văd zilele sale?

2. Os maus mudam as divisas das terras e fazem pastar o rebanho que roubaram.

2. Unii mută hotarele, jefuiesc turmele şi le pasc.

3. Empurram diante de si o jumento dos órfãos, e tomam em penhor o boi da viúva.

3. Prind măgarul orfanilor şi iau ca garanţie boul văduvei.

4. Enxotam os pobres do caminho, todos os miseráveis da região precisam esconder-se.

4. Îi abat pe cei nevoiaşi de pe cale şi pe cei umili ai ţării îi fac să se ascundă împreună.

5. Como asnos selvagens no deserto, saem para o trabalho, à procura do que comer, à procura do pão para seus filhos.

5. Iată, ca nişte măgari sălbatici în pustiu, ei ies la lucrarea lor doritori de pradă; stepa le este hrană pentru puii lor.

6. Ceifam a forragem num campo, vindimam a vinha do ímpio.

6. Seceră nutreţ de pe câmpie şi adună bobiţe din via celui nelegiuit.

7. Passam a noite nus, sem roupa e sem cobertor contra o frio.

7. Petrec noaptea goi, fără haine şi nu au învelitoare pe timp de frig.

8. São banhados pelas chuvas das montanhas e, sem abrigo, achegam-se às rochas.

8. De ploaie de pe munţi sunt udaţi şi, pentru că nu au refugiu, se îngrămădesc în stâncă.

9. Arrancam o órfão do seio materno e tomam em penhor as crianças do pobre.*

9. Îl jefuiesc pe cel orfan încă de la sân şi iau garanţie în dauna celui umil.

10. Andam nus, por falta de roupa e esfomeados carregam feixes.

10. Ei umblă goi, fără îmbrăcăminte, şi, fiind flămânzi, cară snopi.

11. Espremem óleo nos celeiros, e sedentos pisam os lagares.

11. Printre rândurile [de măslini] storc untdelemnul, calcă în teascuri şi tot le este sete.

12. Sobe da cidade os gemidos dos moribundos. A alma dos feridos grita, mas Deus não ouve suas súplicas.

12. Oamenii din cetate gem şi sufletul celor străpunşi strigă după ajutor, dar Dumnezeu nu ia în seamă rugăciunea.

13. Outros são rebeldes à luz, não conhecem seus caminhos nem habitam em suas veredas.

13. Alţii sunt rebeli faţă de lumină, nu recunosc căile sale şi nu se întorc pe cărările sale.

14. O homicida levanta-se antes do alvorecer para matar o pobre e o indigente. O ladrão vagueia durante a noite.

14. Ucigaşul se scoală odată cu lumina, îi ucide pe cel umil şi pe cel nevoiaş, iar noaptea este ca un hoţ.

15. O adúltero espreita o crepúsculo: ‘Ninguém me verá’, diz ele, e põe um véu no rosto.

15. Ochiul adulterului urmăreşte amurgul, zicând: «Niciun ochi nu mă va zări», şi-şi pune un văl pe faţă.

16. Nas trevas, arrombam as casas. Escondem-se durante o dia, sem conhecer a luz.

16. Sparg noaptea casele şi ziua se închid în ele, nu vor să ştie de lumină.

17. Para eles, com efeito, a manhã é uma sombra espessa, pois estão acostumados aos terrores da noite.

17. Pentru ei toţi, lumina este umbră a morţii; când o recunosc, [îi cuprind] spaimele umbrei morţii.

18. Correm rapidamente na superfície da água, sua herança é maldita sobre a terra; já não tomarão o caminho das vinhas.*

18. Sunt iuţi pe suprafaţa apei, blestemată este partea lor de moştenire pe pământ, ei nu se întorc pe drumul viilor.

19. Como a seca e o calor absorvem as águas da neve, assim a região dos mortos engole os pecadores.

19. După cum seceta şi arşiţa secătuiesc apele zăpezii, tot aşa locuinţa morţilor, pe cei care păcătuiesc.

20. O ventre que o gerou esquece-o, os vermes fazem dele as suas delícias; ninguém mais se lembrará dele.

20. Sânul îi uită, viermele se desfată cu dulceaţa lui; nu mai este amintit şi nedreptatea este frântă ca un copac.

21. A iniquidade é quebrada como uma árvore. Maltratava a mulher estéril, sem filhos e não fazia o bem à viúva.

21. El o devora pe cea sterilă, care nu a născut, şi nu-i făcea bine văduvei.

22. Punha sua força a serviço dos poderosos. Levanta-se e já não pode mais contar com a vida.

22. Deşi cu puterea lui îi târa pe cei puternici, când se ridică, nu va fi sigur printre cei vii.

23. Ele lhes dá segurança e apoio, mas seus olhos vigiam seus caminhos.

23. I se dăduse să fie încrezător şi sigur, dar ochii lui erau asupra căilor sale.

24. Levantam-se, subitamente já não existem; caem; como os outros, são arrebatados, são ceifados como cabeças de espigas.

24. S-au înălţat pentru puţin şi nu mai sunt; dar vor pieri ca toţi şi vor fi exterminaţi, vor fi retezaţi ca vârful spicului.

25. Se assim não é, quem me desmentirá, quem reduzirá a nada as minhas palavras?”.

25. Nu este aşa? Cine mă poate dovedi mincinos şi va considera nimic cuvântul meu?”.