Juízes, 17

1. Havia na montanha de Efraim um homem chamado Micas.

1. Era un om din muntele lui Efraím numit Mihéia.

2. Ele disse um dia à sua mãe: “Os mil e cem siclos de prata que te roubaram e pelos quais lançaste uma maldição aos meus ouvidos, esse dinheiro está em meu poder; fui eu que os roubei”. Sua mãe respondeu: “Aben­çoado seja o meu filho pelo Senhor!”.

2. El i-a zis mamei sale: „Cei o mie o sută [de sícli] de argint care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul meu, iată, argintul este la mine: eu l-am luat”. Şi mama lui i-a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!”.

3. Devolveu, pois, os mil e cem siclos de prata à sua mãe, que lhe disse: “Da minha mão eu os consagro ao Senhor a favor de meu filho, para que se faça deles um ídolo fundido. Toma: ei-los aqui”.

3. El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută [de sícli] de argint. Mama lui i-a zis: „Ofer argintul [acesta] cu mâna mea pentru Domnul, prin fiul meu, ca să fac chip cioplit şi chip turnat. Acum ţi-l dau ţie”.

4. Micas entregou o dinheiro à sua mãe e ela tomou duzentos siclos de prata que mandou entregar ao fundidor. Fez o ourives com essa prata um ídolo fundido, que foi colocado na casa de Micas.

4. El i-a dat argintul mamei sale. Și mama lui a luat două sute [de sícli] de argint şi l-a dat topitorului, care a făcut chip cioplit şi chip turnat. Şi le-a pus în casa lui Mihéia.

5. E Micas teve, assim, uma capela. Mandou fazer um efod e um terafim e consagrou um de seus filhos para servir-lhe de sacerdote.

5. Micá avea o casă a zeilor; a făcut un efod şi idoli şi l-a consacrat pe unul dintre fiii săi ca preot.

6. Naquele tempo não havia rei em Israel, e cada um fazia o que lhe parecia melhor.

6. În zilele acelea nu era rege în Israél. Fiecare făcea ce-i plăcea.

7. Ora, aconteceu que um adolescente de Belém de Judá, da tribo de Judá o qual era levita e morava ali,

7. Era un tânăr din Betleémul lui Iúda, din familia lui Iúda; era un levít şi locuia ca străin acolo.

8. partiu da cidade de Belém de Judá para procurar uma morada. Seguindo o seu caminho, chegou à montanha de Efraim, à casa de Micas.

8. Omul a plecat din cetatea Betleémul lui Iúda ca să locuiască unde va găsi. Şi, mergând pe drumul său, a venit în ţinutul muntos al lui Efraím, până la casa lui Micá.

9. “De onde vens?” – perguntou-lhe este –. “De Belém de Judá – respondeu o levita – e via­jo em busca de um lugar onde me fixar.”

9. Micá i-a zis: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Eu sunt levít din Betleémul lui Iúda şi merg să locuiesc acolo unde voi găsi”.

10. Micas disse-lhe: “Fica comigo. Serás para mim um pai e um sacerdote; te darei dez siclos de prata por ano, vestes suficientes e alimento”.

10. Micá i-a zis: „Rămâi la mine! Tu să-mi fii tată şi preot şi eu îţi voi da zece [sícli] de argint pe an, un rând de haine şi mâncare”. Şi levítul a rămas.

11. O jovem levita condescendeu em habitar na casa daquele homem, que o tratou como um de seus filhos.

11. Levítul a început să locuiască la omul [acesta]. Tânărul a fost pentru el ca unul dintre fiii săi.

12. Micas pô-lo em suas funções e o jovem serviu-lhe de sacerdote, residindo em sua própria casa.

12. Micá l-a consacrat pe levít: tânărul i-a fost preot şi a locuit în casa lui.

13. “Agora – disse Micas – estou seguro de que o Senhor me abençoará, tendo eu esse levita por sacerdote.”

13. Micá a zis: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am un levít ca preot”.