Eclesiástico, 40

1. Uma grande inquietação foi imposta a todos os homens, e um pesado jugo acabrunha os filhos de Adão, desde o dia em que saem do seio materno, até o dia em que são sepultados no seio da mãe comum:

1. O mare îndeletnicire a fost creată pentru fiecare om şi un jug greu asupra fiilor lui Adám din ziua ieşirii din sânul mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor.

2. seus pensamentos, os temores de seu coração, a apreensão do que esperam, e o dia em que tudo acaba,*

2. Gândul aşteptării şi ziua sfârşitului [provoacă] discursurile lor şi teama inimii.

3. desde o que se senta num trono magnífico, até o que se deita sobre a terra e a cinza;

3. De la cel care stă pe un tron glorios şi până la cel care este umilit pe ţărână şi cenuşă,

4. desde o que veste púrpura e ostenta coroa, até aquele que só se cobre de pano. Furor, ciúme, inquietação, agitação, temor da morte, cólera persistente e querelas.

4. de la cel care poartă purpură şi coroană până la cel învăluit cu haină sărăcăcioasă,

5. E na hora de repousar no leito, o sono da noite perturba-lhe as ideias.

5. [toţi sunt apăsaţi de] furie, invidie, tulburare şi zbucium, teamă de moarte, rivalitate şi dezbinare. Chiar şi în timpul odihnei în aşternut, somnul nopţii le schimbă cunoştinţele.

6. Ele repousa um pouco, tão pouco que é como se não repousasse; e no mesmo sono, como uma sentinela durante o dia,

6. Puţin, ca nimic în odihnă şi, după aceea, în vise, ca într-o zi de strajă, este tulburat în viziunile inimii lui ca un fugar dinaintea luptei.

7. é perturbado pelas visões de seu espírito, como um homem que foge do combate. No momento em que se julga em lugar seguro, ele se levanta e admira-se do seu vão temor.*

7. La timpul când e nevoie, se ridică şi se miră că nu era nimic de temut.

8. Assim acontece a toda criatura, desde os homens até os animais. Mas para os pecadores é sete vezes mais.

8. [Aşa este] pentru orice făptură, de la om până la animal, dar pentru păcătoşi, de şapte ori mai mult:

9. Além do mais, a morte, o sangue, as querelas, a espada, as opressões, a fome, a ruína e os flagelos

9. moarte, sânge, dezbinare şi sabie, pericole, foamete, ruină şi bici.

10. foram todos criados para os maus, e foi por causa deles que veio o dilúvio.

10. Împotriva celor fărădelege au fost create toate acestea şi din cauza lor a fost potopul.

11. Tudo o que vem da terra voltará à terra, como todas as águas regressam ao mar.

11. Toate câte sunt din pământ se vor întoarce în pământ şi [cele] din apă vor reveni în mare.

12. Todo presente e todo bem mal adquiridos perecerão; a boa-fé, porém, subsistirá eternamente.

12. Orice dar şi nedreptate vor dispărea, dar credinţa va rămâne în veci.

13. As riquezas dos injustos secarão como uma torrente; elas assemelham-se a uma trovoada que estala na chuva.

13. Avuţiile celor nedrepţi se vor usca precum un râu şi ca un tunet mare care se risipeşte în ploaie.

14. O homem se regozija quando abre a mão, mas no fim os prevaricadores serão aniquilados.

14. Când el îşi deschide mâinile, se bucură, astfel şi cei care încalcă [poruncile] vor cădea la sfârşit.

15. A posteridade dos ímpios não multiplicará os ramos; as raízes impuras agitam-se no alto de um rochedo.*

15. Descendenţa celor nelegiuiţi nu-şi va înmulţi ramurile şi rădăcinile necurate stau pe o stâncă abruptă.

16. A vegetação que cresce à beira das águas, ao longo de um rio, será arrancada antes de todas as ervas dos campos.

16. Trestia de lângă orice apă şi de pe malurile râului va fi smulsă înaintea oricărei buruieni.

17. A beneficência é como um paraíso abençoado, e a misericórdia permanecerá eternamente.

17. Bunătatea este ca un paradis cu binecuvântări şi pomana va rămâne în veci.

18. Doce é a vida do operário que se basta a si próprio; vivendo assim, encontrará um tesouro.

18. Viaţa celui independent şi a lucrătorului va fi dulce, dar mai presus de amândoi este cel care găseşte o comoară.

19. Os filhos e a fundação de uma cidade dão firmeza a um nome, mas é mais estimada que um e outro uma mulher sem mácula.

19. Copiii şi construirea cetăţii statornicesc numele, dar mai presus de amândouă este socotită femeia fără cusur.

20. O vinho e a música alegram o coração: sobre um e outro, porém, prevalece o amor da sabedoria.

20. Vinul şi muzica îmbucură inima, şi mai presus de amândouă, iubirea înţelepciunii.

21. A flauta e a harpa emitem um som harmonioso; a língua suave, porém, supera uma e outra.

21. Flautul şi psalterionul fac plăcută melodia, dar mai presus de amândouă este limba plăcută.

22. A graça e a beleza são atraentes para o olhar; mais do que uma e outra é a vegetação dos campos.

22. Graţia şi frumuseţea le doreşte ochiul, dar mai presus de amândouă este verdeaţa semănăturii.

23. Um amigo ajuda a seu amigo no momento oportuno. Mais do que um e outro, uma mulher ajuda seu marido.

23. Prietenul şi tovarăşul se întâlnesc la timp, dar mai presus de amândoi, femeia cu bărbatul.

24. Os irmãos são um socorro no tempo da tribulação. Mais do que eles, porém, a misericórdia liberta.

24. Fraţii şi ajutorul sunt pentru timpul strâmtorării, dar mai presus de amândouă va salva pomana.

25. O ouro e a prata são bases sólidas. Um bom conselho, porém, supera um e outra.

25. Aurul şi argintul dau siguranţă piciorului, dar mai presus de amândouă este apreciat sfatul.

26. As riquezas e as energias elevam o coração; o temor do Senhor, porém, sobrepuja umas e outras.

26. Averea şi puterea vor înălţa inima, dar mai presus de amândouă este teama de Domnul. În teama de Domnul nu este pagubă şi în ea nu mai trebuie căutat ajutor.

27. Nada falta àquele que tem o temor do Senhor; e com ele não há necessidade de outro auxílio.

27. Teama de Domnul este un paradis de binecuvântare, dar mai presus de orice glorie, ea îl protejează [pe om].

28. O temor do Senhor é-lhe como um paraíso abençoado; ele está revestido de uma glória que supera toda glória.

28. Fiule, nu trăi o viaţă de cerşetor! E mai bine să mori decât să cerşeşti.

29. Meu filho, não leves nunca uma vida de mendigo, pois mais vale morrer que mendigar.

29. Pentru bărbatul care priveşte la masa străină, viaţa lui nu este de socotit viaţă. El îşi va întina sufletul la mesele străine, însă bărbatul cunoscător şi educat se va feri.

30. Quando um homem olha para a mesa de outro, sua vida não é realmente vida, na obsessão do alimento, porque se nutre dos víveres de outrem;

30. În gura celui neruşinat este dulce cerşitul, dar în sânul său un foc va arde.

31. mas o homem moderado e educado se acautela contra isso.

31.

32. Na boca do insensato, a coisa mendigada é doce; mas nas suas entranhas arderá um fogo.

32.