Eclesiástico, 27

1. A pobreza fez cair vários deles no pecado. Quem procura enriquecer afasta os olhos de Deus.

1. De dragul câştigului, mulţi au păcătuit şi cel care caută să se îmbogăţească îşi va întoarce ochiul.

2. Como se enterra um pau entre as junturas das pedras, assim penetra o pecado entre a venda e a compra.

2. În mijlocul pietrelor unite se înfige ţăruşul şi între vânzare şi cumpărare se strecoară păcatul.

3. O pecado será esmagado com o pecador.

3. Dacă cineva nu se întăreşte cu grijă în teama de Domnul, degrabă va fi răsturnată casa lui.

4. Se não te aferrares firmemente no temor ao Senhor, tua casa em breve será destruída.

4. Când se scutură sita, rămâne mizeria; tot aşa, defectele omului [ies la iveală] în discursul lui.

5. Quando se sacode a joeira, só ficam refugos; assim a perplexidade permanece no pensamento do homem.

5. Vasele olarului, cuptorul le încearcă, iar încercarea omului este în conversaţia lui.

6. A fornalha experimenta as jarras do oleiro; a prova do infortúnio, os homens justos.

6. Rodul pomului arată îngrijirea lui; tot aşa, cuvântul [revelează] gândirea inimii omului.

7. O cuidado aplicado a uma árvore mostra-se no fruto; assim a palavra manifesta o que vai no coração do homem.

7. Înainte de discurs, nu-l lăuda pe om: aceasta este încercarea oamenilor.

8. Não louves um homem antes que ele tenha falado, pois é assim que se experimentam os humanos.

8. Dacă urmăreşti dreptatea, o vei ajunge şi o vei îmbrăca precum o mantie de glorie.

9. Se procurares a justiça, hás de consegui-la, e dela te revestirás como de um manto de festa. Habitarás com ela, ela te protegerá para sempre; e, no dia do juízo, nela encontrarás apoio.

9. Păsările locuiesc cu cele asemănătoare lor şi adevărul se întoarce la cei care-l înfăptuiesc.

10. As aves chegam-se aos seus semelhantes; assim a verdade volta àqueles que a põem em prática.

10. Leul pândeşte prada; tot aşa, păcatul, pe cei care înfăptuiesc nedreptatea.

11. O leão está sempre à espreita de uma presa; assim o pecado, para aqueles que praticam a iniquidade.

11. Discursul celui pios este mereu înţelepciune, dar nepriceputul este ca luna care se schimbă.

12. O homem santo permanece na sabedoria, estável como o sol; mas o insensato é inconstante como a lua.*

12. În mijlocul celor nesimţiţi, fii atent la timp, dar în mijlocul celor care reflectează, continuă [să stai]!

13. Na companhia dos tolos, guarda tuas palavras para outra ocasião. Sê de preferência assíduo junto às pessoas ponderadas.*

13. Discursul celor nebuni este provocare, iar râsul lor este în dezmăţul păcatului.

14. A conversação dos pecadores é odiosa; eles se alegram nas delícias do pecado.

14. Vorbăria celui care jură mult ridică părul, iar cearta lor, astupare a urechilor.

15. Uma linguagem cheia de blasfêmias é horripilante, e sua grosseria fará com que não queiramos ouvi-la.

15. Vărsare de sânge este cearta celor aroganţi şi injuriile lor, rele pentru auz.

16. Uma disputa entre orgulhosos faz correr sangue; suas injúrias fazem sofrer os ouvidos.

16. Cel care dezvăluie tainele pierde încrederea şi nu va găsi prieten pentru sufletul lui.

17. Quem revela o segredo de um amigo perde a sua confiança, e não mais achará amigos que lhe convenham.

17. Iubeşte-l pe prieten şi fii fidel cu el! Dacă-i dezvălui tainele, nu-l mai urmări!

18. Ama o teu próximo e sê fiel na amizade com ele;

18. Aşa cum un om îl pierde pe cel mort al său, tot aşa ai pierdut prietenia aproapelui tău.

19. se desvendares seus segredos, em vão correrás atrás dele,

19. Aşa cum ai scăpat o pasăre din mâna ta, tot aşa l-ai lăsat pe prieten şi nu-l vei mai recuceri.

20. pois, como um homem que mata seu amigo, assim é o que destrói a amizade do próximo;*

20. Nu-l mai urmări, căci este departe şi a fugit ca o gazelă din capcană!

21. como um homem que solta o pássaro que tem na mão, assim abandonaste o teu próximo, e não mais o encontrarás.

21. Căci există [posibilitatea] ca o rană să fie bandajată, există dialog pentru insultă, dar cel care a dezvăluit tainele a pierdut speranţa.

22. Não o persigas, já está longe; escapou-se como uma gazela da armadilha. Porque a sua alma foi ferida,

22. Cine clipeşte din ochi unelteşte rele şi nimeni nu le va îndepărta de la el.

23. e não mais poderás curar sua ferida. Depois de uma injúria pode haver reconciliação;*

23. Înaintea ochilor tăi este dulce gura lui şi el se va mira de cuvintele tale; dar pe din spate îşi va schimba gura şi din cuvintele sale va da scandal.

24. desvendar, porém, os segredos de um amigo é um desespero para a alma desventurada.

24. Am urât multe, dar nimic nu se aseamănă cu el: şi Domnul îl va urî.

25. Aquele que tem um olhar lisonjeiro trama negros propósitos, e ninguém pode afastá-lo de si.

25. Cine aruncă o piatră în sus, o aruncă în capul său şi lovitura cu înşelăciune împarte răni.

26. Em tua presença só terá doçura nos lábios, admirará tudo o que disseres; mas em breve mudará sua linguagem e armará laços às tuas palavras.

26. Cine sapă o groapă va cădea în ea şi cine întinde o cursă va fi prins în ea.

27. Abomino muitas coisas, porém nada tanto quanto ele; o Senhor também o detesta.

27. Cel care face rele, [acestea] se vor întoarce asupra lui şi nu va recunoaşte de unde vin la el.

28. Quem lança uma pedra no ar a vê recair sobre sua cabeça; a ofensa feita por traição atingirá também o traidor.

28. Batjocura şi ocara sunt pentru cel arogant: răzbunarea îl aşteaptă ca un leu.

29. Quem cava uma fossa cairá nela; quem põe uma pedra no caminho do próximo nela tropeçará; quem arma uma cilada a outrem nela será apanhado.

29. În capcană vor fi prinşi cei ce se bucură de căderea celor pioşi, chinul îi va consuma înainte de moartea lor.

30. O desígnio criminoso volta-se contra o seu autor, que não saberá de onde lhe vem o mal.

30. Ranchiuna şi mânia, şi acestea sunt abominábile, iar omul păcătos este stăpânit de ele.

31. A zombaria e a ofensa são próprias dos orgulhosos; a vingança os espreita como um leão.

31.

32. Aqueles que escarnecem do pecado dos justos serão apanhados no laço, e a dor os consumirá ainda vivos.

32.

33. Cólera e furor são ambos execráveis; o homem pecador os alimenta em si mesmo.

33.