Cartea a doua a Macabéilor, 9

Versets liés à Cartea a doua a Macabéilor, 9:

Capitolul 9 din 2 Macabei povestește moartea și momentele finale ale regelui Seleucid Antiohus IV Epiphanes, care i -au persecutat pe evrei și i -au profitat pe templul sacru al Ierusalimului. Versurile selectate mai jos sunt legate de temele pedepsei divine, pocăinței și milosteniei.

Psalmul 50:22: „Înțelegeți asta acum, voi, care uitați de Dumnezeu, ca să nu vă spulbească, fără nimeni liber”. Acest verset vorbește despre consecințele celor care uită de Dumnezeu și de dreptatea Lui, care sunt distruse fără cineva care să -i salveze, care pot fi aplicate regelui Antiohiei.

Ieremia 31:18: „Cu siguranță am auzit -o pe Ephraim care a fost regretat: m -ai pedepsit și am fost pedepsit, ca un taur încă nu a fost îmblânzit; mă voi converti și mă voi converti, pentru că tu ești Domnul, Dumnezeul meu”. Acest verset arată importanța pocăinței și cererea de iertare către Dumnezeu. Poate fi aplicat evreilor care au suferit sub guvernul Antiohiei, precum și regelui însuși care, în momentele sale finale, ar fi căutat iertare divină.

Psalmul 103:8-10: "Domnul este milostiv și plin de compasiune, cu întârziere în furie și mare în dragoste. Nu acuză și nu este resentimentată pentru totdeauna; nu ne tratează ca păcatele noastre și nici nu ne întoarcem la nelegiuirile noastre." Acest verset evidențiază mila și compasiunea lui Dumnezeu, care nu tratează oamenii în funcție de defectele lor, ci cu dragoste și iertare. Poate fi aplicat celor care caută pocăință și iertare divină.

Proverbe 16:18: „Mândria precede distrugerea, iar înrăutățirea Duhului precede căderea”. Acest verset vorbește despre pericolele mândriei și aroganței, care pot duce la cădere și distrugere. Poate fi aplicat regelui Antiohiei, a cărui mândrie și tiranie l -au determinat să fie pedepsiți de Dumnezeu.

Luca 15:10: „Astfel, vă spun, există bucurie în prezența îngerilor lui Dumnezeu de către un singur păcătos care se pocăiește”. Acest verset arată bucuria care apare în ceruri atunci când o persoană se pocăiește și se îndreaptă către Dumnezeu. Poate fi aplicat evreilor care au suferit sub guvernul Antiohiei, precum și regelui însuși care, în momentele sale finale, ar fi căutat iertare divină.