1. Cam în acel timp, Antióh a pregătit o a doua campanie împotriva Egiptului.

2. S-a întâmplat că în întreaga cetate, aproape pentru patruzeci de zile, s-au arătat călăreţi alergând în aer, cu veşminte aurite şi înarmaţi cu suliţe şi săbii scoase din teacă,

3. grupări de călăreţi aşezate pentru bătălie, atacuri şi incursiuni din ambele părţi, scuturi agitate, mulţime de suliţe şi săgeţi azvârlite, sclipiri de armuri de aur şi platoşe de tot felul.

4. De aceea, toţi se rugau ca arătarea să fie spre bine.

5. Răspândindu-se vorbe false că Antióh a trecut din viaţă, Iáson, luând nu mai puţin de o mie [de oameni], a făcut un atac pe neaşteptate împotriva cetăţii. Alungându-i pe cei care stăteau pe zid, cetatea a fost până la urmă cucerită, iar Meneláu a fugit în Acrópole.

6. Iáson a făcut fără milă măcel între propriii săi cetăţeni, fără să se gândească o clipă că reuşita împotriva celor de un neam cu el era de fapt o nereuşită. El socotea că ia trofee de la duşmani, nu de la cei de un neam cu el.

7. Însă nu a reuşit să pună mâna pe putere, ci, până la urmă, plin de ruşine pentru trădare, a plecat ca fugar în Amánitis.

8. Dar la sfârşit a avut o soartă nenorocită: închis la Arétas, tiranul arabilor, apoi fugind din cetate în cetate, urmărit şi urât de toţi ca un renegat de lege, dispreţuit ca un trădător de patrie şi de cetăţeni, a fost alungat în Egipt.

9. El, care alungase pe atâţia din ţară, a pierit pe pământ străin după ce a ajuns la lacedemonieni, unde spera să găsească protecţie datorită înrudirii [iudeilor cu ei].

10. El, care i-a lăsat pe mulţi neînmormântaţi, a sfârşit fără să fie plâns, nici nu i s-a făcut înmormântare şi nu a avut parte de mormântul părintesc.

11. Când i s-au înfăţişat regelui cele întâmplate, s-a gândit că Iudéea s-a revoltat; de aceea, a plecat din Egipt turbat ca o fiară şi a cucerit cetatea prin luptă.

12. A poruncit soldaţilor să-i ucidă fără milă pe cei care le-ar fi căzut [în mână] şi să-i înjunghie pe cei care s-ar fi refugiat în case.

13. A fost măcel între tineri şi bătrâni, masacru între femei şi copii şi omor între fecioare şi prunci.

14. În acele trei zile au fost nimiciţi optzeci de mii [de oameni] – patruzeci de mii sub loviturile mâinilor lor – şi nu mai puţini decât cei înjunghiaţi au fost vânduţi [ca sclavi].

15. Nefiind mulţumit de acestea, a îndrăznit să intre în locul cel mai sfânt de pe întregul pământ, avându-l drept călăuză pe Meneláu, cel care a fost trădător al legilor şi al patriei.

16. Cu mâinile sale necurate a luat obiectele sacre şi cele puse de alţi regi pentru creşterea, gloria şi cinstea locului: le-a apucat cu mâinile sale întinate.

17. Antióh s-a mândrit în gândul său, însă nu-şi dădea seama că, din cauza păcatelor locuitorilor cetăţii, Stăpânul s-a mâniat pentru puţin şi de aceea a trecut cu vederea locul [sfânt].

18. Dacă [poporul] nu s-ar fi făcut vinovat de multe păcate, atunci, asemenea lui Heliodór, cel trimis de regele Seleúcus ca să cerceteze vistieria, [Antióh], imediat ce a intrat, ar fi fost biciuit şi şi-ar fi pierdut îndrăzneala.

19. Dar Domnul nu a ales poporul de dragul locului, ci locul de dragul poporului.

20. De aceea, însuşi locul [sfânt], după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaş mai târziu la binefaceri şi, fiind părăsit în mânia Celui Atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când Stăpânul cel mare s-a împăcat [cu poporul].

21. După ce Antióh a luat o mie opt sute de talánţi din templu, a plecat în grabă la Antiohía, crezând în trufia şi în semeţia inimii că poate să meargă ca pe mare pe pământ şi să meargă [în picioare] pe mare.

22. I-a lăsat locţiitori la Ierusalím pe Fílip, frigián după neam şi, după fire, mai barbar decât cel care-l stabilise;

23. în Garizím pe Andrónic şi, pe lângă aceştia, pe Meneláu, care mult mai mult decât ceilalţi se ridica deasupra cetăţenilor având tendinţă de ură împotriva cetăţenilor iudei.

24. L-a trimis pe Apolónius, misarhul, cu o armată de douăzeci şi două de mii de oameni, poruncindu-le să-i înjunghie pe toţi tinerii, iar pe femei şi pe copii să-i vândă [ca sclavi].

25. Acesta a ajuns la Ierusalím şi, prefăcându-se [că are gânduri] de pace, a aşteptat până în sfânta zi de sabát. Atunci, prinzându-i pe iudei în odihnă, le-a poruncit celor care erau cu el să-şi ia armele

26. şi pe toţi cei care ieşiseră să vadă să-i măcelărească. Apoi, năvălind în cetate cu arme, a doborât o mare mulţime.

27. Iúda Macabéul, împreună cu vreo zece tovarăşi, retrăgându-se în pustiu, îşi ducea viaţa în munţi în felul fiarelor împreună cu cei care erau cu el. Se hrăneau numai cu ierburi, ca să se ferească de impuritate.





“A maior alegria de um pai é que os filhos se amem, formem um só coração e uma só alma. Não fostes vós que me escolhestes, mas o pai celeste que, na minha primeira missa, me fez ver todos os filhos que me confiava”.(P.e Pio) São Padre Pio de Pietrelcina