I Reis, 8

1. Então convocou Salomão junto de si em Jerusalém os anciãos de Israel e todos os chefes das tribos e os chefes das famílias israelitas, para irem buscar na Cidade de Davi, em Sião, a arca da aliança do Senhor.

1. Atunci i-a adunat Solomón la Ierusalím pe bătrânii lui Israél şi pe toate căpeteniile triburilor, pe capii de familie ai fiilor lui Israél ca să mute arca alianţei Domnului din cetatea lui Davíd, adică Sión.

2. Todos os israelitas se reuniram junto do rei Salomão no mês de Etanim, que é o sétimo, durante a festa.*

2. Toţi oamenii lui Israél s-au adunat la regele Solomón pentru sărbătoarea din luna Etánim, care este a şaptea lună.

3. Vieram todos os anciãos de Israel e os sacerdotes tomaram a arca do Senhor.

3. Au venit toţi bătrânii lui Israél, iar preoţii au ridicat arca.

4. Levaram-na, assim como a tenda de reunião e todos os utensílios sagrados que havia no tabernáculo; tudo foi carregado pelos sacerdotes e levitas.

4. Au adus arca Domnului, cortul întâlnirii şi toate instrumentele sanctuarului care erau în cort: preoţii şi levíţii le-au dus.

5. O rei Salomão e toda a assembleia de Israel reunida junto dele conservavam-se diante da arca. Sacrificavam tão grande quantidade de ovelhas e bois que não se podia contar.

5. Regele Solomón şi toată adunarea lui Israél care era cu el stăteau înaintea arcei şi aduceau jertfe din turmă şi din cireadă, care nu se puteau număra, nici calcula cât de multe erau.

6. Os sacerdotes levaram a arca da aliança do Senhor para seu lugar, no santuário do templo, no Santo dos Santos, debaixo das asas dos querubins.

6. Preoţii au dus arca alianţei Domnului la locul ei, în interiorul [încăperii] Debír, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.

7. Com efeito, os querubins estendiam as suas asas sobre o lugar da arca e cobriam por cima a arca e os seus varais.

7. Căci heruvimii aveau aripile întinse spre locul arcei. Heruvimii acopereau arca şi drugii erau pe deasupra.

8. Esses varais eram de tal forma compridos, que se podiam ver as suas extremidades do lugar santo, diante do santuário, mas não de fora e ali ficaram até o dia de hoje.

8. Drugii erau atât de lungi, încât capetele lor se vedeau din sanctuar în [încăperea] Debír, dar nu se vedeau afară. Şi sunt acolo până în ziua de azi.

9. Na arca só havia as duas tábuas de pedra que Moisés ali depusera no monte Horeb, quando o Senhor fez aliança com os israelitas, depois que saíram da terra do Egito.

9. În arcă nu erau decât cele două table de piatră pe care le-a pus Moise în ea la Hóreb când Domnul a încheiat [alianţă] cu fiii lui Israél la ieşirea lor din ţara Egiptului.

10. Quando os sacerdotes saíram do lugar santo, a nuvem encheu o Templo do Senhor,

10. Când preoţii au ieşit din sanctuar, norul a umplut casa Domnului.

11. de modo tal que os sacerdotes não puderam ali ficar para exercer as funções de seu ministério; porque a glória do Senhor enchia o Templo do Senhor.

11. Preoţii nu au putut să rămână acolo să slujească din cauza norului. Căci gloria Domnului a umplut casa Domnului.

12. Então Salomão disse: “O Senhor declarou que habitaria na obscuridade.

12. Atunci Solomón a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în norul dens.

13. Por isso, edifiquei uma casa para vossa residência, um lugar onde habitareis para sempre”.

13. Eu ţi-am zidit o casă înaltă,un sălaş unde să locuieşti pentru totdeauna!”. Discursul lui Solomón către popor

14. Depois o rei virou-se para a assembleia de Israel, que se conservava de pé e a abençoou.

14. Regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israél. Toată adunarea lui Israél stătea în picioare.

15. “Bendito seja o Senhor, Deus de Israel – disse ele –, que falou pela sua boca ao meu pai Davi e que, pela sua mão, acaba de cumprir a promessa que ele fez quando disse:

15. Şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, care i-a vorbit cu gura lui Davíd, tatăl meu, şi care a împlinit cu mâna lui [ceea ce a spus]:

16. ‘Desde o dia em que tirei do Egito o meu povo de Israel, não escolhi cidade alguma entre as tribos de Israel, para que aí me fosse edificada uma casa onde residisse o meu nome mas escolhi Davi para reinar sobre o meu povo de Israel’.

16. «Din ziua când l-am scos pe poporul meu, Israél, din Egipt, n-am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israél ca să-mi zidească o casă unde să fie numele meu, dar l-am ales pe Davíd [rege] peste poporul meu, Israél».

17. Davi, meu pai, tinha a intenção de construir um templo ao nome do Senhor, Deus de Israel.

17. Tatăl meu Davíd avea de gând să zidească o casă pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israél.

18. Mas o Senhor disse-lhe: ‘Quando tiveste a intenção de edificar um templo ao meu nome, fizeste bem.

18. Domnul i-a zis lui Davíd, tatăl meu: «Pentru că ai avut de gând să construieşti o casă pentru numele meu, bine ai făcut că ai avut acest gând.

19. Tu, porém, não edificarás esse templo; será o teu filho, saído de ti, quem construirá um templo ao meu nome’.

19. Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, cel ieşit din coapsele tale, el va zidi casa pentru numele meu».

20. O Senhor cumpriu, pois, a palavra que pronunciou. Como o Senhor o disse, eu me sentei sobre o trono de Israel, sucedendo ao meu pai Davi e construí esse templo ao nome do Senhor, Deus de Israel.

20. Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul lui Davíd, tatăl meu, şi am stat pe tronul lui Israél, după cum a spus Domnul. Eu voi zidi casa pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israél.

21. Preparei um lugar para a arca, onde se encontra a aliança do Senhor, aliança que fez com nossos pais quando os tirou do Egito”.

21. Am stabilit acolo un loc pentru arca în care este alianţa Domnului pe care a încheiat-o cu părinţii voştri când i-a scos din ţara Egiptului”.

22. Em seguida, pôs-se Salomão diante do altar do Senhor, em presença de toda a assembleia de Israel, estendeu as mãos para o céu e disse:

22. Solomón a stat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israél. Şi-a întins mâinile spre cer

23. “Senhor, Deus de Israel, não há Deus semelhante a vós, nem no mais alto dos céus, nem aqui embaixo, na terra; vós sois fiel à vossa misericordiosa aliança com os vossos servos, que caminham diante de vós de todo o seu coração.

23. şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israél, nu este Dumnezeu ca tine nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: tu ţii alianţa şi îndurarea faţă de slujitorii tăi care umblă înaintea ta din toată inima lor!

24. Cumpristes a promessa que fizestes ao vosso servo Davi, meu pai: o que vossa boca falou, realizou-o vossa mão, como hoje se vê.

24. Ai ţinut ceea ce i-ai spus slujitorului tău Davíd, tatăl meu: ceea ce ai spus cu gura ta ai împlinit cu mâna ta, aşa cum este astăzi.

25. Agora, Senhor, Deus de Israel, realizai a promessa que fizestes ao vosso servo Davi, meu pai, quando lhe dissestes: ‘Não te faltará jamais diante de mim um sucessor ocupando o trono de Israel, contanto que teus filhos guardem cuidadosamente os teus caminhos, andando diante de mim, como tu mesmo o fizeste’.

25. Acum, Doamne Dumnezeul lui Israél, [împlineşte] faţă de slujitorul tău Davíd, tatăl meu, ceea ce ai spus: «Nu va lipsi om din faţa mea care să stea pe tronul lui Israél. Numai fiii tăi să ţină căile lor, umblând înaintea mea aşa cum ai umblat tu!».

26. Cumpra-se, pois, presentemente, ó Deus de Israel, a promessa que fizestes ao vosso servo Davi, meu pai.

26. Acum, Dumnezeul lui Israél, să se adeverească cuvintele tale pe care le-ai rostit slujitorului tău Davíd, tatăl meu!

27. Mas, será verdade que Deus habita realmente sobre a terra? Se o céu e o céu dos céus não vos podem conter quanto menos esta casa que edifiquei!

27. Căci într-adevăr locuieşte Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să te cuprindă! Cu atât mai puţin această casă pe care am construit-o.

28. Entretanto, Senhor Deus meu, atendei à oração e às súplicas de vosso servo; ouvi o clamor e a prece que hoje vos dirijo.

28. Întoarce-ţi faţa spre rugăciunea slujitorului tău şi spre cererea lui, Doamne Dumnezeul meu, ca să asculţi strigătul şi rugăciunea pe care ţi-o adresează astăzi slujitorul tău!

29. Que vossos olhos estejam dia e noite abertos sobre este templo, sobre este lugar, do qual dissestes: ‘O meu nome residirá ali. Ouvi a oração que vosso servo vos faz neste lugar.

29. Să fie ochii tăi deschişi spre casa aceasta noapte şi zi, spre locul în care ai zis: «Acolo va fi numele meu», ca să asculţi rugăciunea pe care ţi-o va adresa slujitorul tău în locul acesta!

30. Ouvi a súplica de vosso servo e de vosso povo de Israel, quando orarem neste lugar. Ouvi-os do alto de vossa morada no céu, ouvi-os e perdoai!’.

30. Ascultă cererea slujitorului tău şi a poporului tău, Israél, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din sălaşul locuinţei tale, din ceruri! Ascultă şi iartă!

31. Se alguém pecar contra o seu próximo e, fazendo-o jurar, for tomado juramento diante de vosso altar, neste templo,

31. Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi se va pune asupra lui un jurământ ca să-l facă să jure şi jurământul va veni înaintea altarului tău în casa aceasta,

32. vós, do alto dos céus, fareis justiça aos vossos servos, condenando o culpado, fazendo cair sobre ele o seu pecado e justificando o inocente, tratando-o segundo a sua inocência.

32. ascultă-l din ceruri şi fă dreptate slujitorilor tăi: condamnă-l pe cel vinovat, ca să aduci calea lui asupra capului lui, şi îndreptăţeşte-l pe cel drept, ca să-i dai după dreptatea lui!

33. Quando vosso povo de Israel for derrotado por seus inimigos por ter pecado contra vós, se se voltarem para vós, dando glória ao vosso nome e vierem orar e vos suplicar neste templo,

33. Când poporul tău, Israél, va fi lovit de duşman pentru că a păcătuit împotriva ta: dacă se vor întoarce la tine şi vor preamări numele tău, dacă se vor ruga şi-ţi vor adresa cereri în casa aceasta,

34. ouvi-os do alto dos céus, perdoai o pecado de vosso povo de Israel e reconduzi-o à terra que destes a seus pais.

34. ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului tău, Israél, şi adu-i înapoi în ţara pe care le-ai dat-o părinţilor lor!

35. Quando o céu se fechar e não cair mais a chuva, por terem pecado contra vós, se vierem orar neste lugar, dando glória ao vosso nome e se converterem de seus pecados por causa de sua aflição,

35. Când se va închide cerul şi nu va fi ploaie pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga în locul acesta şi vor preamări numele tău, dacă se vor întoarce de la păcatele lor pentru că i-ai umilit,

36. ouvi-os do alto dos céus, perdoai o pecado de vossos servos e de vosso povo de Israel. Mostrai-lhes o bom caminho que devem seguir e mandai chuva sobre a terra que destes ao vosso povo como herança.

36. ascultă-i din ceruri şi iartă păcatul slujitorilor tăi şi al poporului tău, Israél! Învaţă-i calea cea bună pe care să meargă şi dă ploaie peste ţara ta pe care ai dat-o poporului tău ca moştenire!

37. Quando vierem sobre a terra a fome, a peste, a ferrugem, a mangra, os gafanhotos; quando o inimigo cercar o povo nas cidades; quando houver qualquer flagelo ou epidemia,

37. Când va fi foamete în ţară, când va fi ciumă, tăciune, mană, lăcuste, omizi, când îi vor asedia duşmanii în ţara porţilor lor, când va fi vreo plagă, vreo boală,

38. se um homem, se todo o vosso povo recorrer a vós com orações e súplicas e se cada um, reconhecendo a chaga de seu coração, levantar as mãos para este templo,

38. orice rugăciune, orice cerere făcută pentru fiecare om şi pentru tot poporul tău, Israél, când îşi va recunoaşte fiecare suferinţa inimii şi îşi va întinde mâinile spre casa aceasta,

39. ouvi-os desde vossa morada no alto dos céus e perdoai-lhes. Fazei de modo a dar a cada um segundo o que fez, vós que conheceis o seu coração, porque só vós conheceis o coração de todos os filhos dos homens;

39. ascultă-l din ceruri, din sălaşul locuinţei tale, şi iartă-l; binevoieşte şi dă fiecăruia după toate căile lui, tu care cunoşti inima lui – pentru că tu, numai tu cunoşti inima tuturor fiilor oamenilor –

40. e desta sorte eles vos temerão durante todos os dias de sua vida na terra que destes a seus pais.

40. ca să se teamă de tine în toate zilele cât vor trăi pe faţa pâmântului pe care l-ai dat părinţilor noştri!

41. Quanto ao estrangeiro, que não pertence ao vosso povo de Israel, quando vier de uma terra longínqua por causa de vosso nome –

41. Când străinul care nu este din poporul tău, Israél, va veni dintr-o ţară îndepărtată pentru numele tău –

42. porque se ouvirá falar da grandeza de vosso nome, da força de vossa mão e do poder de vosso braço –, quando vier orar neste templo,

42. căci se va auzi de numele tău cel mare, de mâna ta cea puternică şi de braţul tău cel întins – când va veni să se roage în casa aceasta,

43. ouvi-o do alto dos céus, do alto de vossa morada, ouvi-o e fazei tudo o que esse estrangeiro vos pedir. Então, todos os povos da terra conhecerão o vosso nome, vos temerão como o vosso povo de Israel e saberão que o vosso nome é invocado sobre esta casa que edifiquei.

43. ascultă-l din ceruri, din sălaşul locuinţei tale şi fă după cum străinul a strigat către tine, pentru ca să cunoască toate popoarele pământului numele tău şi să se teamă de tine ca şi poporul tău, Israél, şi să se ştie că numele tău este invocat asupra acestei case pe care am construit-o!

44. Quando o vosso povo partir para a guerra contra os seus inimigos, seguindo o caminho que lhe indicardes, se vos invocarem com o rosto voltado para a cidade que escolhestes, para o templo que edifiquei ao vosso nome,

44. Când poporul tău va ieşi la luptă împotriva duşmanului său pe drumul pe care îl vei trimite şi se va ruga Domnului îndreptat spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

45. ouvi do alto dos céus as suas preces e súplicas e fazei-lhes justiça.

45. ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lui şi fă-i dreptate!

46. Quando pecarem contra vós – porque não há homem que não peque – e quando em vossa ira os entregardes nas mãos de seus inimigos, de sorte que sejam levados cativos pelos seus vencedores a uma terra inimiga, longínqua ou próxima,

46. Când va păcătui împotriva ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi te vei mânia pe el şi-l vei da în mâna duşmanului, care-l va duce captiv în ţara duşmanului, departe sau aproape;

47. se, na terra de seu exílio, entrando em si mesmos, se arrependerem de seus pecados e vos suplicarem no seu cativeiro desta forma: ‘Nós pecamos, cometemos a iniquidade, procedemos mal’,

47. dacă va pune [asta] la inimă în ţara unde va fi captiv, dacă se va întoarce şi va căuta îndurare la tine în ţara captivităţii lui, zicând: «Am păcătuit, am săvârşit nelegiuire: sunt vinovat!»,

48. se eles se voltarem para vós de todo o seu coração e de toda a sua alma, na terra de seus inimigos para onde forem levados cativos e se orarem a vós com o rosto voltado para a terra que destes a seus pais, para esta cidade que escolhestes, para este templo que construí ao vosso nome,

48. dacă se va întoarce la tine din toată inima lui şi din tot sufletul său în ţara duşmanilor lui care l-au dus în captivitate, dacă se va ruga ţie îndreptat spre ţara lui pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o, spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,

49. ouvi, do alto dos céus, do alto de vossa morada, as suas preces e súplicas e fazei-lhes justiça.

49. ascultă din ceruri, din sălaşul locuinţei tale rugăciunile şi cererile sale şi fă-i dreptate!

50. Perdoai ao vosso povo os seus pecados e as ofensas que cometeu contra vós. Tornai-os simpáticos aos seus vencedores, de sorte que tenham compaixão deles;

50. Iartă-i poporului tău păcatele şi toate nelegiuirile pe care le-a săvârşit împotriva ta şi fă-l să găsească îndurarea înaintea celor care l-au dus captiv, ca să se îndure de el!

51. porque Israel é o vosso povo e a vossa herança, que tirastes do Egito, duma fornalha de ferro!

51. Căci ei sunt poporul tău şi moştenirea ta. Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier.

52. Estejam os vossos olhos abertos às súplicas de vosso servo e de vosso povo de Israel, para ouvi-los quando vos invocarem.

52. Ochii tăi să fie deschişi la cererea slujitorului tău şi la cererea poporului tău, Israél, ca să-i asculţi în orice îţi vor cere!

53. Porque vós, ó Senhor Javé, os separastes dentre todos os povos da terra para vossa herança, como o declarastes pela boca de vosso servo Moisés, quando tirastes nossos pais do Egito!”

53. Căci tu i-ai ales dintre toate popoarele pământului ca să fie moştenirea ta, după cum ai vorbit prin Moise, slujitorul tău, când i-ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Doamne Dumnezeule!”.

54. Quando Salomão acabou de fazer ao Senhor essa prece e esta súplica, levantou-se de diante do altar do Senhor, onde estava ajoelhado com as mãos levantadas para o céu.

54. Când Solomón a terminat de adresat Domnului toată rugăciunea aceasta şi cererea aceasta, s-a ridicat dinaintea altarului Domnului unde îngenunchiase şi unde era cu mâinile întinse spre cer.

55. De pé, abençoou toda a assembleia de Israel, dizendo em alta voz:

55. Stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea lui Israél cu glas puternic, zicând:

56. “Bendito seja o Senhor que, como havia prometido, deu a paz ao seu povo de Israel! Não falhou uma palavra sequer de todas as boas palavras que dissera pela boca de seu servo Moisés.

56. „Binecuvântat să fie Domnul care a dat linişte poporului său, Israél, conform cu tot ce a spus! Nu a rămas neîmplinit niciunul dintre cuvintele cele bune pe care le-a spus prin Moise, slujitorul său.

57. Que o Senhor, nosso Deus, esteja convosco como esteve com nossos pais; não nos deixe, nem nos abandone,

57. Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinţii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase!

58. mas incline os nossos corações para ele, a fim de que andemos em todos os seus caminhos, guardemos as leis, os mandamentos e os preceitos que ele prescreveu a nossos pais.

58. Să ne plece inimile spre el, ca să umblăm pe toate căile sale şi să păzim poruncile lui, hotărârile lui şi legile pe care le-a poruncit părinţilor noştri!

59. Que estas minhas palavras, que supliquei ao Senhor estejam presentes em sua memória, dia e noite, para que faça justiça ao seu servo e ao seu povo de Israel, conforme as necessidades de cada dia.

59. Cuvintele acestea pe care le-am adresat în rugăciune înaintea Domnului să fie zi şi noapte aproape de Domnul, ca să facă dreptate slujitorului său şi poporului său, Israél, după nevoia fiecărei zile.

60. Assim, todos os povos da terra reconhecerão que é o Senhor que é Deus e que não há outro fora dele.

60. Pentru ca să cunoască toate popoarele pământului că Domnul, el este Dumnezeu şi că nu este altul!

61. Que o vosso coração seja todo para o Senhor, nosso Deus, sem reserva, a fim de que andeis segundo as suas leis e observeis os seus preceitos, como hoje o fazeis”.

61. Inima voastră să fie întru totul cu Domnul Dumnezeul nostru ca să mergeţi după hotărârile sale şi să păziţi poruncile sale, aşa cum este astăzi!”.

62. O rei e todo o Israel com ele imolaram vítimas diante do Senhor.

62. Regele şi tot Israélul care era cu el au adus jertfe înaintea Domnului.

63. Salomão imolou, para o sacrifício pacífico que ofereceu ao Senhor, vinte e dois mil bois e cento e vinte mil ovelhas. Assim, o rei e todos os israelitas fizeram a dedicação do Templo do Senhor.

63. Solomón a înjunghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de împăcare, jertfă pentru Domnul. Şi au dedicat regele şi toţi fiii lui Israél casa Domnului.

64. Naquele dia, o rei consagrou o interior do átrio, que se encontra diante do Templo do Senhor, pois ofereceu ali os holocaustos e as ofertas, bem como a gordura dos sacrifícios pacíficos, porque o altar de bronze, levantado diante do santuário do Senhor, não bastava para conter os holocaustos, as ofertas e a gordura dos sacrifícios pacíficos.

64. În ziua aceea, regele a consacrat interiorul curţii care este înaintea templului Domnului; căci acolo a adus arderile de tot, ofrandele şi grăsimile jertfelor de împăcare, pentru că altarul de bronz care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile de tot, ofrandele şi grăsimile jertfelor de împăcare.

65. Tal foi a festa que Salomão celebrou naquele tempo e todo o Israel com ele, tendo concorrido uma imensa assembleia vinda desde Emat até a torrente do Egito, diante do Senhor, nosso Deus, durante duas vezes sete dias, isto é, catorze dias.

65. Solomón a celebrat în acea vreme sărbătoarea cu tot Israélul care era cu el – o adunare mare venită de la intrarea în Hamát până la râul Egiptului – înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de şapte zile şi alte şapte zile, adică paisprezece zile.

66. No oitavo dia, despediu o povo. Eles voltaram para as suas casas, abençoando o rei, com o coração alegre e contente por todos os bens que o Senhor tinha feito a Davi, seu servo e ao seu povo de Israel.

66. În ziua a opta, a dat drumul poporului. Ei l-au binecuvântat pe rege şi s-au dus la corturile lor, veseli şi cu inima bucuroasă pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Davíd, slujitorul său, şi poporului său, Israél.