Gênesis, 32

1. No dia seguinte, pela ma­nhã, Labão beijou seus fi­lhos e suas filhas; abençoou-os e retomou o caminho de sua casa.

1. A doua zi dimineaţă, Lában s-a sculat, şi-a sărutat fiii şi fiicele sale şi i-a binecuvântat. Apoi Lában a plecat şi s-a întors la locul lui.

2. Jacó prosseguiu o seu caminho e encontrou uns anjos de Deus.*

2. Iacób a plecat pe drumul lui şi i-au ieşit înainte îngerii lui Dumnezeu.

3. Ao vê-los, exclamou: “É aqui o acampamento de Deus!”. Por isso, deu àquele lugar o nome de Maanaim.

3. Când i-a văzut, Iacób a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!”. De aceea a pus locului aceluia numele Mahanáim.

4. Despachou diante de si mensagei­ros a seu irmão Esaú, na terra de Seir, nos campos de Edom.

4. Iacób a trimis înaintea sa mesageri la Esáu, fratele său, în ţara Seír, în câmpia din Edóm ,

5. E deu-lhes esta ordem: “Eis o que direis ao meu senhor Esaú: Assim fala o teu servo Jacó: Habitei em casa de Labão onde estive até o dia de hoje.

5. şi le-a poruncit, zicând: „Aşa să spuneţi domnului meu Esáu: «Aşa vorbeşte servitorul tău Iacób: ‹Am locuit ca străin împreună cu Lában şi am rămas la el până acum;

6. Possuo bois, jumentos, ovelhas, servos e servas, e mando agora anunciá-lo ao meu senhor para encontrar graça diante dele”.

6. am boi, măgari, oi, servitori şi servitoare şi trimit să facă cunoscut domnului meu ca să afle har în ochii tăi› »”.

7. Os mensageiros voltaram a Jacó, dizendo: “Fomos ter com Esaú: ele vem ao teu encontro com quatrocentos homens”.

7. Mesagerii s-au întors la Iacób şi au zis: „Am fost la fratele tău, Esáu; şi el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni”.

8. Jacó foi tomado de pavor e de angústia. Dividiu em dois grupos a gente que estava com ele, assim como as ovelhas, os bois e os camelos.

8. Iacób s-a temut foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit poporul care era cu el, turmele, cirezile şi cămilele în două tabere

9. “Se Esaú – disse ele consigo – atacar um dos grupos e o destruir, ao menos o outro se salvará.”

9. şi a zis: „Dacă vine Esáu împotriva uneia din tabere şi o lovește, să scape tabăra care va rămâne!”.

10. Depois Jacó disse: “Deus de meu pai Abraão, Deus de meu pai Isaac, Senhor que me disses­ses: Volta para a tua terra, para o meio de tua parentela, e eu te beneficiarei,

10. Iacób a zis: „Dumnezeule al tatălui meu Abrahám şi Dumnezeule al tatălui meu Isáac, Doamne, care mi-ai zis: «Întoarce-te în ţara ta şi la rudele tale şi eu îţi voi face bine!»!

11. eu sou indigno de todos os favores e de toda a fidelidade que tendes testemunhado ao vosso servo. Só tinha o meu bastão quando atravessei este Jordão, e eis que possuo agora dois acampamentos.

11. Sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru tot adevărul pe care le-ai făcut cu servitorul tău; am trecut Iordánul acesta numai cu un toiag, iar acum am devenit două tabere.

12. Salvai-me, eu vos peço, das mãos de meu irmão Esaú, pois temo que ele me venha atacar, sem poupar nem mãe nem filhos.

12. Salvează-mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esáu! Căci mi-e frică să nu vină şi să ne lovească pe mine, pe mamă şi pe copii.

13. Entretanto, vós me dissestes: Eu te beneficiarei e tornarei tua posteridade inumerável como os grãos de areia do mar”.

13. Chiar tu ai zis: «Îţi voi face bine şi voi înmulţi descendenţa ta ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra»”.

14. Jacó passou a noite naquele lugar. Escolheu entre os bens que possuía um presente para o seu irmão Esaú:

14. Iacób a petrecut acolo [noaptea] aceea. A luat din ce avea la îndemână un dar pentru Esáu, fratele său:

15. duzentas cabras, vinte bodes, duzentas ovelhas, vinte carneiros,

15. două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,

16. trinta came­las com suas crias, quarenta vacas, dez touros, vinte jumentas e dez jumentos.

16. treizeci de cămile care alăptau cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgari.

17. Entregou-os aos servos, cada rebanho à parte, e disse-lhes: “Ide adiante de mim, e haja uma distância entre cada rebanho”.

17. Le-a dat pe mâna servitorilor săi turmă cu turmă, fiecăruia în parte, şi le-a zis servitorilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între turme!”.

18. E deu esta ordem ao primeiro: “Quando meu irmão Esaú te encontrar e te perguntar quem és, aonde vais e a quem pertence o rebanho que conduzes,

18. A poruncit celui dintâi, zicând: „Când te va întâlni fratele meu Esáu şi te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt acestea ce merg înaintea ta?»,

19. responderás: Pertence ao teu servo Jacó; é um presente que ele manda ao meu senhor Esaú; ele mesmo vem atrás de nós”.

19. să spui: «Ale servitorului tău Iacób; ele sunt un dar trimis domnului meu Esáu; iată, vine şi el în urma noastră!»”.

20. Deu a mesma ordem ao segundo, ao terceiro e a todos os que conduziam os reba­nhos: “Quando encontrardes Esaú – disse ele – vós lhe direis a mesma coisa.

20. A dat aceeaşi poruncă celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor care mergeau în urma turmelor, zicând: „Aşa să-i vorbiţi lui Esáu când îl veţi întâlni!

21. E direis que seu servo Jacó vos segue”. “Eu o aplacarei – pensou ele – com este presente que me precede; e depois o verei pessoalmente; talvez me fará ele bom acolhimento.”

21. Să spuneţi de asemenea: «Iată, servitorul tău Iacób vine după noi!»”. Căci îşi zicea: „Îl voi îmblânzi cu darul care merge înaintea mea; după aceea, voi vedea faţa lui şi poate îşi va ridica fața”.

22. Foi, pois, o presente adiante dele, e ele ficou aquela noite no acampamento.

22. Şi a lăsat să meargă darul înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

23. Naquela mesma noite, ele se levantou com suas duas mulheres, suas duas servas e seus onze filhos e passou o vau do Jaboc.

23. El s-a ridicat [în timpul nopţii], le-a luat pe cele două femei ale sale, pe cele două servitoare ale sale şi pe cei unsprezece copii ai săi şi a trecut prin vadul Iabóc.

24. Tomou-os, e os fez passar a torrente com tudo o que lhe pertencia.

24. I-a luat şi i-a trecut râul; şi a trecut [dincolo] ceea ce avea.

25. Jacó ficou só; e alguém lutava com ele até o romper da aurora.

25. Iacób a rămas singur şi un om s-a luptat cu el până la ivirea zorilor.

26. Vendo que não podia vencê-lo, tocou-lhe aquele homem na articulação da coxa e esta deslocou-se, enquanto Jacó lutava com ele.

26. Văzând că nu-l poate învinge, i-a atins încheietura coapsei şi încheietura coapsei lui Iacób s-a dislocat în timp ce se lupta cu el.

27. E disse-lhe: “Deixa-me partir, porque a aurora se levanta”. “Não te deixarei partir – respondeu Jacó – antes que me tenhas abençoado.”

27. El i-a zis: „Lasă-mă să plec, că s-au ivit zorile!”. [Iacób] i-a răspuns: „Nu te voi lăsa să pleci dacă nu mă vei binecuvânta”.

28. Ele perguntou-lhe: “Qual é o teu nome?”. “Jacó.”*

28. [Acela] l-a întrebat: „Care este numele tău?”. El a zis: „Iacób”.

29. “Teu nome não será mais Jacó – tornou ele – mas Israel, porque lutaste com Deus e com os homens, e venceste.” Jacó pediu-lhe:

29. I-a zis: „Nu vei mai fi chemat cu numele „Iacób”, ci cu „Israél”, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai biruit”.

30. “Peço-te que me digas qual é o teu nome”. “Por que me perguntas o meu nome?” – respondeu ele. E abençoou-o no mesmo lugar.*

30. Iacób l-a întrebat şi a zis: „Spune-mi, te rog, numele tău!”. El i-a răspuns: „De ce întrebi tu de numele meu?”. Şi l-a binecuvântat acolo.

31. Jacó chamou àquele lugar Fa­nuel, “porque – disse ele – eu vi a Deus face a face, e minha vida foi poupada”.

31. Iacób i-a dat locului numele de „Peniél”, căci [zicea]: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi sufletul meu s-a salvat”.

32. O sol levantava-se no horizonte, quando ele atravessou Fanuel. E coxeava de uma perna.

32. Soarele răsărise deasupră-i când trecuse de Penuel, iar el şchiopăta din cauza coapsei.

33. É por isso que os israe­litas, ain­da hoje, não comem o nervo da articulação da coxa, porque aquele homem tinha tocado nesse nervo da articulação da coxa de Jacó.

33. De aceea, fiii lui Israél nu mănâncă până în ziua de astăzi nervul de la încheietura coapsei; căci acela l-a atins pe Iacób la încheietura şoldului, la nervul coapsei.