Cartea Psalmilor, 106

Biblia Romano-Catolică

1 Aleluia! Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui!

2 Cine va putea istorisi faptele puternice ale Domnului? Cine va putea face cunoscută toată gloria lui?

3 Fericiţi sunt cei care păzesc judecata, cei care înfăptuiesc în orice timp dreptatea!

4 Aminteşte-ţi de noi, Doamne, din îndurare faţă de poporul tău, vizitează-ne cu mântuirea ta,

5 ca să vedem fericirea aleşilor tăi, să ne bucurăm de bucuria neamului tău şi să ne mândrim cu moştenirea ta!

6 Noi am păcătuit împreună cu părinţii noştri; am săvârşit răul, am săvârşit nelegiuirea.

7 Părinţii noştri, în Egipt, n-au înţeles minunile tale, nu şi-au amintit de mulţimea îndurărilor tale, ci s-au răzvrătit la mare, la Marea Roşie.

8 Dar el i-a mântuit de dragul numelui său, pentru a-şi face cunoscută puterea.

9 A ameninţat Marea Roşie şi ea a secat şi i-a trecut prin adâncuri ca prin pustiu.

10 I-a mântuit din mâna celor care îi urau şi i-a răscumpărat din mâna asupritorilor.

11 Apele i-au acoperit pe duşmanii lor, niciunul dintre ei nu a scăpat.

12 Atunci ei au crezut în cuvântul lui şi au cântat lauda sa.

13 Au uitat curând însă lucrările Domnului şi n-au aşteptat [împlinirea] planului său.

14 Li s-a aprins pofta în pustiu şi l-au pus pe Dumnezeu la încercare în pământ uscat.

15 El le-a împlinit cererea şi a dat saţietate sufletelor lor.

16 În tabără, au fost geloşi pe Moise şi pe Áaron, cel consacrat Domnului.

17 Pământul s-a deschis şi l-a înghiţit pe Dátan şi a acoperit ceata lui Abirám.

18 S-a aprins foc împotriva cetei lor: flacăra lui i-a devorat pe nelegiuiţi.

19 Şi au făcut un viţel în Hóreb, s-au prosternat înaintea unui chip turnat

20 şi au schimbat gloria lor cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.

21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit, care a făcut lucruri mari în Egipt,

22 minuni în ţara lui Ham, semne minunate la Marea Roşie.

23 El hotărâse să-i nimicească, dacă n-ar fi fost Moise, alesul său, să stea la trecătoare înaintea lui pentru a abate mânia lui, ca să nu-i distrugă.

24 Au refuzat pământul desfătării, nu s-au încrezut în cuvântul lui.

25 Au murmurat în corturile lor, n-au ascultat glasul Domnului.

26 Iar el şi-a ridicat mâna asupra lor, ca să-i doboare în pustiu

27 şi să piardă descendenţa lor printre neamuri şi să-i împrăştie prin ţinuturi.

28 Ei l-au slujit pe Báal-Peór şi au mâncat din jertfele morţilor.

29 L-au indignat prin faptele lor şi a izbucnit ciuma printre ei.

30 S-a ridicat Pinhás şi a intervenit, ciuma s-a retras

31 şi i s-a considerat aceasta ca dreptate din generaţie în generaţie, pentru totdeauna.

32 L-au mâniat şi la apele din Meríba şi Moise a fost pedepsit din cauza lor,

33 căci i-au amărât sufletul, încât buzele lui au vorbit cu nesocotinţă.

34 N-au nimicit popoarele, aşa cum le spusese Domnul.

35 Ei s-au amestecat cu neamurile [păgâne] şi au învăţat faptele lor.

36 Au slujit la idolii lor, care au devenit pentru ei capcană.

37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele demonilor.

38 Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaán, şi s-a profanat pământul cu sânge.

39 S-au întinat prin faptele lor, s-au desfrânat prin obiceiurile lor.

40 Atunci, Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului său, i s-a făcut silă de moştenirea sa;

41 i-a dat în mâna neamurilor [păgâne] şi cei ce îi urau au domnit peste ei,

42 i-au asuprit duşmanii şi au fost umiliţi sub mâna lor.

43 De mai multe ori i-a eliberat, dar ei s-au revoltat prin planurile lor şi au fost doborâţi pentru nelegiuirile lor.

44 Totuşi, s-a uitat la strâmtorarea lor când le-a auzit strigătul.

45 Şi-a amintit de alianţa sa cu ei şi s-a îndurat de ei după mulţimea îndurării sale.

46 I-a făcut să afle îndurare la toţi cei care îi luaseră în captivitate.

47 Mântuieşte-ne, Doamne Dumnezeul nostru, şi adună-ne dintre neamurile[păgâne], ca să lăudăm numele tău cel sfânt şi să ne mândrim lăudându-te pe tine!

48 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, din veac şi până în veac! Să zică tot poporul: „Amin! Aleluia!”!




Versículos relacionados com Cartea Psalmilor, 106:

Psalmul 106 este o reflecție asupra istoriei Israelului și a relației sale cu Dumnezeu, cuprinzând atât harul divin, cât și infidelitatea umană. Psalmistul începe prin a -i îndemna pe oameni să mulțumească lui Dumnezeu, apoi rezumă povestea lui Israel, inclusiv Exodul, Sinai, călătoria pentru deșert și cucerirea pământului promis, subliniind de nenumărate ori că poporul s -a revoltat împotriva lui Dumnezeu și consecințele sale. Iată cinci versete legate de subiectele abordate în Psalmul 106:

Psalmul 106:1: "Lăudați Domnul. Lăudați Domnul, pentru că El este bun; căci bunătatea Lui durează pentru totdeauna." Acest verset este un îndemn pentru ca oamenii să -l laude pe Domnul, recunoscând bunătatea și mila lor.

Psalmul 106:6: „Am păcătuit, ca și părinții noștri; am comis nelegiuire, am câștigat”. Acest verset recunoaște infidelitatea oamenilor din Israel și tendința sa de a se îndepărta de Dumnezeu.

Psalmul 106:21-22: „Au uitat de Dumnezeu, Mântuitorul său, care făcuse lucruri mari în Egipt, se întreabă în țara lui Cam, lucruri temătoare în Marea Roșie”. Acest verset evidențiază harul lui Dumnezeu în eliberarea poporului Israel din Egipt și a credincioșiei lor pentru a -i ghida prin deșert.

Psalmul 106:32-33: „L-au enervat și pe apele lui Meriban și au reușit rău lui Moise din cauza lor; căci și-au exacerbat spiritul, astfel încât să-i vorbească nechibzuit pe buzele lui.” Acest verset seamănă cu infidelitatea poporului Israel din Meribá, unde s -au plâns de Dumnezeu și au provocat mânia lui Moise.

Psalmul 106:43: „De multe ori i -au livrat, dar s -au revoltat cu ei în scopul lor și au fost măcelăriți de nelegiuirea lor”. Acest verset evidențiază harul lui Dumnezeu pentru a scăpa de oamenii lui Israel de dușmanii lor, dar recunoaște, de asemenea, infidelitatea oamenilor de a se revolta împotriva lui în mod repetat.


Chapters: