1 Cuvintele lui Qohelét, fiul lui Davíd, rege în Ierusalím.
2 Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelét – deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune!
3 Ce folos are omul din toată truda lui cu care trudeşte sub soare?
4 O generaţie trece, o generaţie vine, dar pământul rămâne mereu.
5 Soarele răsare, soarele apune, tânjeşte spre locul de unde va răsări.
6 Vântul merge spre sud şi se întoarce spre nord, se învârte şi înconjoară şi se întoarce vântul pe circuitul său.
7 Toate râurile curg spre mare, şi marea nu se umple: spre locurile de unde râurile curg, acolo se întorc ca să curgă.
8 Toate lucrurile se frământă şi niciun om nu poate să spună [de ce]; ochiul nu se satură să vadă şi urechea nu se umple cu ceea ce aude.
9 Ceea ce a fost va mai fi şi ceea ce s-a făcut se va mai face: nu este nimic nou sub soare.
10 Ar putea fi un lucru despre care să se spună: „Iată, acesta este nou!”, dar el a fost deja în vremurile care au fost înaintea noastră.
11 Nu este amintire despre cele care au fost mai înainte şi nici nu va fi amintire despre cele care vor fi la sfârşit la cei care vor fi după.
12 Eu, Qohelét, am fost rege peste Israél, în Ierusalím.
13 Mi-am pus la inimă să caut şi să cercetez cu înţelepciune tot ceea ce s-a făcut sub cer; aceasta este o îndeletnicire pe care a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să se chinuie cu ea.
14 Am văzut toate lucrările care s-au făcut sub soare şi, iată, totul este deşertăciune şi goană după vânt!
15 Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.
16 Mi-am zis eu în inima mea: „Iată, eu am crescut şi am adunat mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalím şi inima mea a văzut înmulţindu-se înţelepciunea şi cunoaşterea!
17 Mi-am pus la inimă să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar recunosc că şi acestea sunt goană după vânt.
18 Căci în multă înţelepciune este multă indignare şi dacă se adaugă cunoaştere, se adaugă şi chin”.
Versículos relacionados com Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 1:
Ecclesiastes 1 începe cu autorul, care se prezintă ca „predicatorul”, exprimându -și frustrarea și lipsa de speranță despre viață. El susține că totul este vanitate și alergare după vânt, pentru că lucrurile nu se schimbă și tot ce avem este inutilitatea existenței umane. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Ecclesiastes 1:
Psalmul 39:5 - „Iată, mi -a dat zilelor mele o lungime în lungime; viața mea nu este nimic înaintea voastră; de fapt, fiecare om, la fel de ferm, este vanitate pură”. Acest verset evidențiază ideea că viața trece și are o importanță mică în fața lui Dumnezeu, care răsună ideea centrală a Ecclesiastes 1.
Iacov 4:14 - „Căci nu știi ce se va întâmpla mâine. Care este viața ta? Acest verset aduce un mesaj similar cu cel găsit în Ecclesiast 1, subliniind brevetul vieții umane și incertitudinea viitorului.
Isaia 40:7-8- "Uscați iarba, iar floarea cade, suflând în ea respirația Domnului. De fapt, oamenii sunt iarbă; iarba este uscată, iar floarea lor cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna ". Acest verset are o viziune similară cu cea prezentată în Ecclesiastes 1, din care totul este tranzitoriu și perisabil.
Job 8:9 - „Pentru că suntem ieri și nu știm nimic, pentru că zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră”. Acest verset exprimă ideea că viața umană este scurtă și nesemnificativă, care rezonează cu sentimentul de lipsă de speranță găsită în Ecclesiastes 1.
Psalmul 90:10 - „Zilele vieții noastre vin la șaptezeci de ani și, dacă unii, pentru robustetea lor, vin la optzeci de ani, măsura lor este obosită și plictisitoare; căci trece repede și zburăm”. Acest verset subliniază brevetul vieții umane și trecătorul timpului, o temă recurentă în Eclesiastes 1.
Chapters: