1 Puţin timp după, Lýsias, tutore şi rudă a regelui, [responsabil] peste treburile [regatului], acceptând cu greu cele întâmplate,
2 a adunat cam optzeci de mii [de pedestraşi] şi toţi călăreţii şi a pornit împotriva iudeilor, plănuind să facă Ierusalímul o cetate unde să locuiască grecii;
3 să supună la impozit templul asemenea celorlalte sanctuare ale neamurilor şi să scoată la vânzare funcţia de mare preot în fiecare an,
4 fără a lua în seamă câtuşi de puţin puterea lui Dumnezeu, ci încrezându-se pe zecile de mii de pedestraşi, pe miile de călăreţi şi pe cei optzeci de elefanţi.
5 A venit în Iudéea şi s-a apropiat de Baitsúr, loc întărit, aflat cam la cinci stádii de Ierusalím, şi a început să-l asedieze.
6 Când cei care erau cu [Iúda] Macabéul au aflat că [Lýsias] bate cetăţile, au început cu suspine şi lacrimi să se roage Domnului împreună cu mulţimea să-l trimită pe îngerul cel bun ca să-l salveze pe Israél.
7 Însuşi Macabéul a pus cel dintâi mâna pe arme şi i-a încurajat pe ceilalţi să-i ajute pe fraţii lor aflaţi în pericol; şi toţi împreună s-au avântat cu entuziasm.
8 Fiind încă în Ierusalím, li s-a arătat mergând înaintea lor un călăreţ în haine albe, zăngănindu-şi armele de aur.
9 Atunci, toţi împreună l-au binecuvântat pe Dumnezeul cel îndurător şi au prins curaj, fiind pregătiţi să străpungă nu numai oameni, ci şi fiarele cele mai sălbatice şi ziduri de fier.
10 Înaintau în linie de luptă împreună cu aliatul [venit] din cer, întrucât Domnul se îndurase de ei.
11 Năpustindu-se ca nişte lei asupra duşmanilor, au doborât la pământ unsprezece mii [de pedestraşi], o mie şase sute de călăreţi, iar pe ceilalţi i-au pus pe fugă.
12 Cei mai mulţi dintre ei au scăpat cu răni şi dezbrăcaţi; însuşi Lýsias a scăpat fugind în chip ruşinos.
13 Dar cum nu era lipsit de minte, s-a gândit la înfrângerea care i s-a întâmplat şi a înţeles că evreii sunt de neînvins, pentru că Dumnezeul cel puternic este aliatul lor.
14 Le-a trimis mesageri ca să se înţeleagă în toate cele drepte, [garantându-le] că-l va convinge şi-l va constrânge pe rege să le fie prieten.
15 Macabéul a fost de acord cu toate câte le propunea Lýsias, gândindu-se la ce era de folos tuturor. Şi toate cele pe care Macabéul i le trimisese lui Lýsias în scris cu privire la iudei au fost aprobate de rege.
16 Scrisoarea pe care Lýsias le-a trimis-o iudeilor era scrisă astfel: „Lýsias, mulţimii iudeilor, sănătate!
17 Ioan şi Abesalóm, trimişii voştri, mi-au înmânat înscrisul de mai jos şi m-au rugat cu privire la cele cuprinse în el.
18 Cele care trebuiau să-i fie transmise regelui, i le-am făcut cunoscute, iar el a fost de acord cu ceea ce se cuvenea.
19 Dacă veţi păstra bunăvoinţă faţă de treburile [ţării], mă voi strădui şi pe mai departe să fiu în slujba binelui vostru.
20 Cât despre acestea şi despre detalii, am dat porunci şi alor voştri şi alor mei să discute cu voi.
21 Fiţi sănătoşi! Anul o sută patruzeci şi opt, ziua a douăzeci şi patra a lui Dioscor”.
22 Scrisoarea regelui avea acest conţinut: „Regele Antióh, fratelui Lýsias, sănătate!
23 După ce tatăl nostru s-a mutat la zei, voind noi ca [toţi] cei din regat să fie liniştiţi ca să se poată ocupa de cele ale lor,
24 întrucât am auzit că iudeii nu vor să se supună [hotărârii] tatălui [meu] de a trece la [obiceiurile] greceşti, ci îşi urmează propriul mod de viaţă, cer să li se permită datinile proprii.
25 Deoarece vrem ca acest neam să fie în afara oricărei tulburări, am hotărât să li se dea înapoi templul şi să trăiască după obiceiurile strămoşilor lor.
26 Aşadar, vei face bine dacă vei trimite la ei şi le vei întinde [mâna] dreaptă ca, văzând ei hotărârea noastră, să prindă curaj şi să-şi petreacă timpul ocupându-se fiecare de ale sale”.
27 Iar scrisoarea regelui către popor era aceasta: „Regele Antióh, către sfatul bătrânilor iudeilor şi către ceilalţi iudei, sănătate!
28 Dacă sunteţi sănătoşi, este ceea ce ne dorim. Şi noi suntem sănătoşi.
29 Meneláu ne-a făcut cunoscut că vreţi să vă întoarceţi fiecare la ale sale.
30 Celor care se întorc până la treizeci ale [lunii] Xánticos li se va da [mâna] dreaptă cu aprobare.
31 Iudeii să se folosească de mâncărurile lor şi de legile lor ca mai înainte şi nimeni dintre ei să nu fie tulburat în niciun fel pentru [vreo greşeală] făcută din neştiinţă.
32 L-am trimis la voi pe Meneláu ca să vă liniştească.
33 Fiţi sănătoşi! Anul o sută patruzeci şi opt, ziua a cincisprezecea a [lunii] Xánticos”.
34 Le-au trimis şi románii o scrisoare care avea următorul [conţinut]: „Quíntus Mémmius şi Títus Maníus, trimişii románilor, către poporul iudeilor, sănătate!
35 Cât despre cele pe care vi le-a permis Lýsias, ruda regelui, vi le permitem şi noi.
36 Cele pe care a hotărât să le înainteze regelui, cercetaţi-le şi trimiteţi imediat pe cineva ca să le prezentăm [regelui] aşa cum este bine pentru voi, căci noi vom merge la Antiohía!
37 De aceea, grăbiţi-vă să trimiteţi câţiva ca să ştim şi noi care este părerea voastră!
38 Fiţi sănătoşi! Anul o sută patruzeci şi opt, ziua a cincisprezecea a [lunii] Xánticos”.
Versículos relacionados com Cartea a doua a Macabéilor, 11:
Capitolul 11 din 2 Maccabees relatează victoria armatei condusă de Iuda Macabeu împotriva forțelor generalului babilonian Nicanor, care a invadat Iudeea cu intenția de a distruge templul Ierusalimului. Versurile de mai jos au fost alese pentru a face față subiectelor legate de acest episod de luptă și victorie:
1 Samuel 17:47: „Și toată această congregație va ști că Domnul nu salvează cu sabia și cu sulița; căci Domnul este război și El se va preda în mâna noastră”. Acest pasaj este o declarație de credință a lui David, care are încredere în puterea lui Dumnezeu de a învinge Goliatul uriaș. Această credință în Dumnezeu și protecția sa este împărtășită de Iuda Macabeu și armata sa, care știu că victoria sa depinde nu numai de capacitatea sa militară, ci de ajutorul divin.
Psalmul 20:7: „Unele mașini de încredere, altele la cai, dar vom menționa numele Domnului Dumnezeul nostru”. Acest pasaj evidențiază importanța încrederii în Dumnezeu în mijlocul luptelor. În timp ce alte popoare au avut încredere în puterea sa militară, Iuda Macabeu și soldații săi și -au pus încrederea în Dumnezeu și protecția sa.
Psalmul 144:1: „Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea, care îmi învață mâinile spre luptă și degetele mele la război”. Acest pasaj evidențiază importanța pregătirii și a instruirii pentru război. La fel cum psalmistul își atribuie priceperea în bătălia învățăturii lui Dumnezeu, Iuda Macabeu și soldații săi se pregătesc pentru luptă și au ajutor divin pentru a obține victoria.
Isaia 31:5: "Pe măsură ce păsările zboară, la fel și Domnul va proteja de la gazde la Ierusalim; protejând, el va scăpa și va salva, trecând, eliberând." Acest pasaj este o promisiune de protecție divină asupra Ierusalimului. Iuda Macabeu și armata sa se luptă să apere templul Ierusalimului și să -și protejeze poporul de invadatori străini.
Iosua 10:25: "Iosua le -a spus pentru ei, nu te teme și nici nu -i este frică; străduiește -te și are un curaj bun, căci Domnul va face toți dușmanii tăi împotriva cui luptă." Acest pasaj este un mesaj de încurajare și curaj pentru soldații lui Iuda Macabeu. La fel cum Iosua și -a încurajat oamenii să fie puternici și curajoși în lupta împotriva dușmanilor din Israel, Iuda Macabeu își inspiră soldații să se lupte cu hotărâre și credință în victorie.
Chapters: