I Samuel, 1

1. Havia em Ramataim-Sofim um homem das montanhas de Efraim, chamado Elcana, filho de Jeroam, filho de Eliú, filho de Tou, filho de Suf, o efraimita.

1. Era un om din Ramatáim-Ţufám, din muntele lui Efraím. Numele lui era Elcaná, fiul lui Ierohám, fiul lui Elíhu, fiul lui Tóhu, fiul lui Ţuf, din Efráta.

2. Tinha ele duas mulheres, uma chamada Ana e outra Fenena. Esta última tinha filhos; Ana, porém, não os tinha.

2. El avea două soţii: prima se numea Ána, iar cealaltă Penína. Penína avea copii, însă Ána nu avea copii.

3. Cada ano subia esse homem de sua cidade para adorar o Senhor dos exércitos e oferecer-lhe um sacrifício em Silo, onde se encontravam os dois filhos de Heli, Hofni e Fineias, sacerdotes do Senhor.*

3. Omul acesta urca în fiecare an din cetatea sa la Şílo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Sabaót, care era la Şílo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Éli, Hófni şi Pinhás, preoţi ai Domnului.

4. Cada vez que Elcana oferecia um sacrifício, dava porções à sua mulher Fenena, bem como aos filhos e filhas que ela teve;

4. În ziua în care Elcaná aducea jertfa, dădea Peninei, soţia sa, fiilor şi fiicelor ei câte o porţie.

5. a Ana, porém, dava uma porção dupla, porque a amava, embora o Senhor a tivesse tornado estéril.

5. Dar Ánei îi dădea o porţie dublă, deoarece o iubea pe Ána, deşi Domnul o lăsase sterilă.

6. Sua rival afligia-a duramente, provocando-a a murmurar contra o Senhor que a tinha feito estéril.

6. Rivala ei o lua în râs, umilind-o din cauza sterilităţii ei, pentru că Domnul o lăsase sterilă.

7. Isso se repetia cada ano quando ela subia à casa do Senhor; Fenena continuava provocando-a. Então, Ana punha-se a chorar e não comia.

7. Aşa făcea an după an: de fiecare dată când urca la casa Domnului, [Penína] o lua în râs, iar [Ána] plângea şi nu mânca.

8. Seu marido dizia-lhe: “Ana, por que choras? Por que não comes? Por que estás triste? Não valho eu para ti como dez filhos?”.

8. Elcaná, soţul ei, îi zicea: „Ána, de ce plângi şi de ce nu mănânci? De ce ţi-e inima întristată? Oare nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?”.

9. (Desta vez) Ana levantou-se, depois de ter comido e bebido em Silo. Ora, o sacerdote Heli estava sentado numa cadeira à entrada do Templo do Senhor.

9. Ána s-a ridicat după ce au mâncat şi au băut la Şílo. Preotul Éli stătea pe scaun, lângă unul din uşorii din templul Domnului.

10. Ana, profundamente amargurada, orou ao Senhor e chorou copiosamente.

10. [Ána] avea sufletul amărât, se ruga Domnului şi plângea.

11. E fez um voto, dizendo: “Senhor dos exércitos, se vos dignardes olhar para a aflição de vossa serva e vos lembrardes de mim; se não vos esquecerdes de vossa escrava e lhe derdes um filho varão, eu o consagrarei ao Senhor durante todos os dias de sua vida e a navalha não passará pela sua cabeça”.

11. Ea a făcut un vot: „Doamne [Dumnezeule] Sabaót, dacă vei privi la necazul slujitoarei tale, dacă îţi vei aduce aminte de mine şi nu o vei uita pe slujitoarea ta şi dacă îi vei da slujitoarei tale un fiu, îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece peste capul lui”.

12. Prolongando ela sua oração diante do Senhor, Heli observava o movimento dos seus lábios.

12. În timp ce ea se ruga îndelung înaintea Domnului, Éli urmărea gura ei.

13. Ana, porém, falava no seu coração e apenas se moviam os seus lábios, sem se lhe ouvir a voz.

13. Ána vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar glasul nu i se auzea. Éli însă credea că este beată

14. Heli, julgando-a ébria, falou-lhe: “Até quando estarás tu embriagada? Vai-te e deixa passar a tua bebedeira”.

14. şi i-a zis: „Până când vei sta [aici] beată? Du-te şi te trezeşte!”.

15. “Não é assim, meu Senhor – respondeu ela –, eu sou uma mulher aflita: não bebi nem vinho, nem álcool, mas derramo a minha alma na presença do Senhor.

15. Ána a răspuns: „Nu, domnul meu! Sunt o femeie cu sufletul întristaNu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am revărsat sufletul înaintea Domnului.

16. Não tomes a tua escrava por uma pessoa frívola, porque é a grandeza de minha dor e de minha aflição que me fez falar até agora.”

16. Nu o lua pe slujitoarea ta ca pe o femeie de nimic, căci din prea marea durere şi umilire a mea am vorbit până acum!”.

17. Heli respondeu: “Vai em paz e o Deus de Israel te conceda o que lhe pedes”.

17. Éli i-a răspuns: „Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israél să asculte cererea pe care i-ai făcut-o!”.

18. “Encontre a tua serva graça aos teus olhos” – ajuntou ela. A mulher se foi, comeu e o seu rosto não era mais o mesmo.

18. Ea a zis: „Să afle har slujitoarea ta în ochii tăi!”. Femeia a plecat pe drumul ei, a mâncat şi faţa ei nu a mai fost [tristă].

19. No dia seguinte, pela manhã, prostraram-se diante do Senhor e voltaram para a sua casa em Ramá.

19. S-au sculat dimineaţa, s-au prosternat înaintea Domnului. Apoi s-au întors şi au venit la casa lor, la Ráma. Elcaná a cunoscut-o pe Ána, soţia sa, şi Domnul şi-a adus aminte [de ea].

20. Elcana conheceu Ana, sua mulher, e o Senhor lembrou-se dela. Ana concebeu, e, passado o seu tempo, deu à luz um filho. Chamou-o Samuel, dizendo: “Porque – dizia – eu o pedi ao Senhor”.*

20. Când s-au împlinit zilele, Ána a zămislit şi a născut un fiu. I-a pus numele Samuél, căci [zicea]: „De la Domnul l-am cerut!”.

21. Elcana, seu marido, foi com toda a sua casa para oferecer ao Senhor o sacrifício anual.

21. Elcaná a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an şi [să-şi împlinească] votul.

22. Ana, porém, não foi e disse ao seu marido: “Quando o menino for desmamado, eu o levarei para apresentá-lo ao Senhor e lá ficará para sempre”.

22. Dar Ána nu a urcat, ci i-a zis soţului ei: „Când îl voi înţărca pe copil, îl voi duce şi-l voi prezenta înaintea Domnului. Şi va rămâne acolo pentru totdeauna”.

23. “Faze como achares melhor – respondeu-lhe Elcana –, fica até que o tenhas desmamado e que o Senhor se digne confirmar a sua promessa.” Ela ficou e amamentou o seu filho até o desmamar.

23. Elcaná, soţul ei, i-a zis: „Fă ceea ce este bine în ochii tăi! Rămâi până îl vei înţărca! Numai să împlinească Domnul cuvântul său”. Femeia a rămas şi a alăptat fiul până când l-a înţărcat.

24. Após tê-lo desmamado, tomou-o consigo e levando também três novilhos de três anos, um efá de farinha e um odre de vinho, conduziu-o à casa do Senhor, em Silo. O menino era ainda muito criança.

24. Când l-a înţărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri, o éfă de făină şi un burduf cu vin şi le-a dus în casa Domnului, la Şílo. Copilul era încă mic.

25. Imolaram o novilho e conduziram o menino a Heli.

25. Au înjunghiat taurul şi au dus copilul la Éli.

26. Ana disse-lhe: “Ouve, meu Senhor, por tua vida, eu sou aquela mulher que esteve aqui em tua presença orando ao Senhor.

26. Ána a zis: „Te rog, domnul meu! Pe viaţa ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului!

27. Eis aqui o menino por quem orei e o Senhor ouviu o meu pedido.

27. Pentru copilul acesta m-am rugat şi Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o.

28. Portanto, eu também o dou ao Senhor: ele será consagrado ao Senhor para todos os dias de sua vida”. E prostraram-se naquele lugar diante do Senhor.

28. De aceea şi eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Şi s-au prosternat acolo înaintea Domnului.