Encontrados 11 resultados para: atâta
Regele a zis: „Ce mai vorbeşti atâta? Am spus: «Tu şi Ţibá veţi împărţi terenurile!»”. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 30)
Atâta timp cât l-a căutat pe Dumnezeu în zilele lui Zaharía – cel priceput în viziunile lui Dumnezeu – şi în zilele când l-a căutat pe Domnul, Dumnezeu i-a dat succes. (Cartea a doua a Cronicilor 26, 5)
Au coborât în Egipt pentru că o foamete a acoperit suprafaţa ţării Canaán şi au locuit acolo ca străini atâta timp cât s-au putut menţine. Acolo au devenit o mulţime numeroasă, încât numărul neamului lor nu era [cunoscut]. (Cartea Iudítei 5, 10)
Sunt istovit de [atâta geamăt], în fiecare noapte mă zvârcolesc în patul meu şi cu lacrimile mele scald aşternutul meu. (Cartea Psalmilor 6, 7)
Căci, atâta timp cât Iúda va trăi, este imposibil ca situaţia ţării să fie paşnică”. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 10)
Dar dacă nu veţi asculta, sufletul meu va plânge în taină pentru atâta mândrie, va lăcrima şi ochii mei vor vărsa lacrimi, căci turma Domnului este dusă în captivitate. (Cartea profetului Ieremía 13, 17)
Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi, şi tu nu m-ai cunoscut, Fílip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl!»? (Evanghelia după sf. Ioan 14, 9)
Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a suportat cu atâta răbdare vasele mâniei destinate nimicirii (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 22)
căci nu am pe nimeni atât de apropiat sufleteşte care să se îngrijească cu atâta sinceritate de cele ale voastre. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Filipéni 2, 20)
stabileşte din nou o zi, „astăzi”, spunând prin Davíd, după atâta vreme, după cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă veţi auzi glasul lui, nu vă împietriţi inimile!”. (Scrisoarea către Evrei 4, 7)
Într-adevăr, voi, care de atâta timp trebuia să fiţi învăţători, aveţi din nou nevoie ca cineva să vă înveţe principiile de la început ale cuvântului lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, şi nu de mâncare solidă. (Scrisoarea către Evrei 5, 12)
