Scrisoarea către Evrei, 5

1. Într-adevăr, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi jertfe pentru păcate.

2. El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranţă şi în rătăcire, întrucât şi el este cuprins de slăbiciune

3. şi din cauza ei trebuie să ofere [jertfe] pentru păcate atât pentru popor, cât şi pentru sine.

4. Nimeni nu-şi ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Áaron.

5. Tot la fel şi Cristos: nu şi-a atribuit de la sine gloria de a deveni mare preot, ci i-a dat-o acela care i-a spus: „Fiul meu eşti tu; eu, astăzi, te-am născut”;

6. după cum se mai spune în alt loc: „Tu eşti preot în veci, după rânduiala lui Melchísedec”.

7. În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui.

8. Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit,

9. iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el,

10. fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melchísedec.

11. În această privinţă, am avea multe de spus şi greu de exprimat, întrucât aţi devenit nepăsători la cele auzite.

12. Într-adevăr, voi, care de atâta timp trebuia să fiţi învăţători, aveţi din nou nevoie ca cineva să vă înveţe principiile de la început ale cuvântului lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, şi nu de mâncare solidă.

13. Cine se hrăneşte cu lapte nu este deprins cu învăţătura dreptăţii, pentru că este un copil.

14. Dar mâncarea solidă este a celor desăvârşiţi, care, prin deprindere, au simţurile obişnuite să deosebească binele de rău.