Encontrados 151 resultados para: Tribul
(78) Dincolo de Iordán, în faţă cu Ierihón, la răsărit de Iordán, din tribul lui Rubén [au dat] Béţer, în pustiu, şi păşunile sale, Iahţá şi păşunile sale, (Cartea întâi a Cronicilor 6, 63)
(80) Din tribul lui Gad, Ramót din Galaád şi păşunile sale, Mahanáim şi păşunile sale, (Cartea întâi a Cronicilor 6, 65)
Dar Moise, omul lui Dumnezeu, şi fiii săi au fost număraţi în tribul lui Lévi. (Cartea întâi a Cronicilor 23, 14)
Cartea istoriei lui Tobít, [fiul] lui Tobiél, [fiul] lui Ananiél, [fiul] lui Aduél, [fiul] lui Gabaél, [fiul] lui Rafaél, [fiul] lui Raguél din descendenţa lui Asiél, din tribul lui Neftáli. (Cartea lui Tobía 1, 1)
Când mă aflam în ţara mea, în pământul lui Israél, şi când eram tânăr, tot tribul lui Neftáli, tatăl meu, s-a îndepărtat de casa lui Davíd, strămoşul meu, şi de Ierusalím, cetatea aleasă dintre toate triburile lui Israél ca toate triburile lui Israél să aducă jertfe [acolo] şi a fost sfinţit templul locuinţei lui Dumnezeu, fiind el construit în ea pentru toate generaţiile în veci. (Cartea lui Tobía 1, 4)
Fereşte-te, copile, de orice desfrânare şi, înainte de toate, ia-ţi soţie din descendenţa părinţilor tăi: nu-ţi lua femeie străină, care nu e din tribul tatălui tău, căci suntem fiii profeţilor Nóe, Abrahám, Isáac şi Iacób. Aminteşte-ţi, copile, că părinţii noştri din vechime şi-au luat soţii dintre rudele lor şi au fost binecuvântaţi în fiii lor; descendenţa lor va moşteni pământul! (Cartea lui Tobía 4, 12)
El i-a zis: „Ce nevoie ai să cunoşti tribul?”. [Tobít] i-a zis: „Vreau să ştiu într-adevăr al cui eşti, frate, şi care este numele tău”. (Cartea lui Tobía 5, 12)
care în acele zile erau Ozía, [fiul] lui Micá din tribul lui Simeón, şi Hábris, [fiul] lui Hármis, fiul lui Melhiél. (Cartea Iudítei 6, 15)
Soţul ei era Manáse, din tribul şi din patria ei. El a murit în zilele secerişului orzului. (Cartea Iudítei 8, 2)
(1a) În anul al doilea al regelui Artaxérxes cel Mare, în prima [zi] a [lunii] Nisán, a avut un vis Mardohéu, [fiul] lui Iaír, [fiul] lui Şiméi, [fiul] lui Chiş, din tribul lui Beniamín. (1b) Era un iudeu care locuia în cetatea Súsa, om de seamă, care slujea la curtea regelui. (1c) Era dintre captivii pe care îi deportase Nabucodonosór, regele Babilónului, din Ierusalím odată cu Iehonía, regele din Iúda.(1d) Iar visul era acesta: se făcea că erau strigăte, zgomot, tunete şi cutremur, tulburare pe pământ. (1e) Şi, iată, doi balauri mari s-au ridicat să vină să lupte unul cu celălalt scoţând un strigăt puternic! (1f) La strigătul lor, toate popoarele s-au ridicat să lupte împotriva poporului celor drepţi. (1g) Iată, zi de întuneric şi de benză, oprimare şi strâmtorare, chin şi tulburare mare erau pe pământ! (1h) S-a tulburat tot poporul cel drept şi s-a temut de toate aceste rele. S-a ridicat ca să lupte strigând către Domnul.(1i) La strigătul lor, s-a făcut ca dintr-un izvor mic un fluviu mare. Şi era multă apă. (1k) [S-a făcut lumină] şi s-a ridicat soarele, iar cei umili i-au devorat pe cei puternici.(1l) Trezindu-ze, Mardohéu, care avusese acest vis şi văzuse ceea ce Dumnezeu voia să facă, păstra în inimă şi voia să îl înţeleagă în orice fel până la venirea nopţii.(1m) Mardohéu a stat liniştit la curte împreună cu Gabatá şi Tára, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea. (1n) El a auzit planurile şi le-a cercetat cu grijă; a aflat că se pregăteau să pună mâinile pe Artaxérxes, regele, şi i-a făcut cunoscut regelui despre aceste lucruri. (1o) Regele i-a cercetat pe amândoi şi, după ce au mărturisit, au fost duşi [să fie pedepsiţi]. (1p) Regele a scris aceste lucruri spre amintire; a scris şi Mardohéu despre aceste evenimente. (1r) Regele i-a poruncit lui Mardohéu să-i slujească la curte şi i-a dat daruri pentru aceste lucruri. (1s) Dar Amán Bugáios, [fiul] lui Amadátes, era puternic înaintea regelui. El căuta să le facă rău lui Mardohéu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. (Cartea Estérei 1, 1)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Amán i-a povestit soţiei sale, Zeréş, şi tuturor celor care îl iubeau tot ce i se întâmplase. Înţelepţii lui şi soţia sa, Zeréş, i-au zis: „Dacă Mardohéu, înaintea căruia ai început să cazi, este din tribul iudeilor, nu vei putea [să faci nimic], ci vei cădea tu înaintea lui”. (Cartea Estérei 7, 13)
