1. În zilele acelea a auzit Iudíta, fiica lui Merári, fiul lui Ox, fiul lui Iosíf, fiul lui Oziél, fiul lui Elchía, fiul lui Ananía, fiul lui Ghedeón, fiul lui Rafáin, fiul lui Ahitób, fiul lui Elía, fiul lui Helchía, fiul lui Elíab, fiul lui idéi, fiul lui Salamiél, fiul lui Sarasadái, fiul lui Israél.

2. Soţul ei era Manáse, din tribul şi din patria ei. El a murit în zilele secerişului orzului.

3. A fost pus peste cei care legau snopii pe câmp şi dogoarea a venit asupra capului său; a căzut la pat şi şi-a aflat sfârşitul în Betúlia, cetatea lui. L-au înmormântat împreună cu părinţii săi în ogorul dintre Dotáim şi Balamón.

4. Iudíta era văduvă în casa ei de trei ani şi patru luni.

5. Şi-a făcut un cort pe terasa casei ei, şi-a încins coapsele cu sac şi purta hainele văduviei ei.

6. Postea în toate zilele văduviei ei, în afară de ajun şi [ziua] de sabát, în ajun şi [ziua] de lună nouă, în sărbători şi când era veselie pentru casa lui Israél.

7. Era frumoasă la înfăţişare şi foarte plăcută la chip. Soţul ei, Manáse, i-a lăsat aur şi argint, slujitori şi slujitoare, animale şi ogoare, şi ea a rămas [stăpână] peste ele.

8. Nu era nimeni care să aducă împotriva ei vreun cuvânt rău pentru că se temea mult de Dumnezeu.

9. A auzit cuvintele cele rele ale poporului împotriva principelui, căci se descurajaseră din cauza lipsei de apă; a auzit toate cuvintele pe care Ozía le-a spus către ei atunci când le-a jurat că va preda cetatea după cinci zile asiriénilor.

10. A trimis-o pe slujitoarea ei de încredere, care administra toate bunurile ei, şi i-a chemat pe Hábris şi pe Hármis, bătrânii cetăţii ei.

11. Au venit la ea şi ea le-a zis: „Ascultaţi-mă, principi ai locuitorilor din Betúlia! Nu este drept cuvântul pe care l-aţi rostit înaintea poporului în ziua aceasta şi jurământul pe care l-aţi pronunţat şi l-aţi stabilit între Dumnezeu şi voi şi aţi spus că vă veţi preda duşmanilor noştri dacă în aceste [zile] Domnul nu se întoarce spre ajutorul vostru.

12. Acum, cine sunteţi voi să-l ispitiţi pe Dumnezeu în ziua de astăzi şi să vă puneţi pe voi mai presus de Dumnezeu în mijlocul fiilor oamenilor?

13. Voi îl puneţi la încercare pe Domnul atotputernic, dar nu veţi cunoaşte nimic niciodată.

14. Căci profunzimea inimii omului nu o descoperiţi şi cuvintele înţelepciunii lui nu le discerneţi. Cum îl veţi înţelege pe Dumnezeul care a făcut toate acestea şi cum veţi recunoaşte gândirea lui şi cum veţi cerceta planul lui? Nicidecum, fraţilor, nu-l mâniaţi pe Domnul Dumnezeul nostru!

15. Căci dacă nu vrea să ne vină în ajutor în aceste cinci zile, el are puterea să ne scape în zilele în care vrea şi să ne piardă în faţa duşmanilor noştri.

16. Voi să nu cereţi garanţii ale planurilor Domnului Dumnezeului nostru, pentru că Dumnezeu nu poate fi ameninţat ca un om şi nici presat ca un fiu al omului!

17. Pentru aceasta, aşteptând mântuirea de la el, să-l invocăm spre ajutorul nostru şi el va asculta glasul nostru dacă îi va plăcea!

18. Căci nu s-a ridicat în generaţiile noastre, nici nu este în ziua de astăzi vreun trib, nici vreun loc, nici vreun popor sau cetate de la noi care să se închine zeilor făcuţi de mână de om, aşa cum a fost în zilele de odinioară.

19. Părinţii noştri au fost daţi sabiei şi prăzii şi au căzut în mod mizerabil înaintea duşmanilor noştri.

20. Noi însă nu am cunoscut un alt Dumnezeu în afară de el. De aceea sperăm că nu ne va privi cu dispreţ nici pe noi şi nici pe vreunul din generaţia noastră.

21. Căci dacă noi vom fi cuceriţi, va fi cucerită la fel toată Iudéea şi vor fi profanate cele sfinte ale noastre, iar [Dumnezeu] va cere cont prin sângele nostru pentru profanarea lor.

22. Moartea fraţilor noştri, cucerirea ţării şi devastarea moştenirii noastre le va întoarce asupra capului nostru în mijlocul popoarelor oriunde vom fi sclavi. Şi vom fi piatră de încercare şi de ruşine înaintea celor care ne vor fi cumpărat.

23. Căci sclavia noastră nu se va îndrepta spre bunăvoinţă, ci Domnul Dumnezeul nostru o va preface în dezonoare.

24. Acum, fraţilor, să le arătăm fraţilor noştri că viaţa lor depinde de noi şi că cele sfinte, templul şi altarul, se sprijină pe noi!

25. Pe lângă toate acestea, să-i mulţumim Domnului Dumnezeului nostru, care ne încearcă pe noi ca şi pe părinţii noştri.

26. Amintiţi-vă câte a făcut cu Abrahám, prin câte l-a încercat pe Isáac şi câte i s-au întâmplat lui Iacób în Mesopotámia Síriei când era păstor la turmele lui Lában, fratele mamei sale!

27. Căci nu se răzbună pe noi aşa cum i-a trecut pe ei prin foc ca să le cerceteze inimile, ci Domnul îi pedepseşte spre înţelepciune pe cei care se apropie de el”.

28. Ozía a zis către ea: „Toate câte le-ai spus, din inimă bună ai vorbit şi nu este nimeni care să fie împotriva cuvintelor tale.

29. Înţelepciunea ta nu este cunoscută doar de astăzi, ci de la început tot poporul a cunoscut inteligenţa ta, la fel cum este bună firea inimii tale.

30. Însă poporul este foarte însetat şi ne-a forţat să facem după cum le-am spus şi să ne obligăm cu un jurământ pe care nu-l putem încălca.

31. Acum, roagă-te pentru noi, pentru că eşti o femeie evlavioasă, şi Domnul va trimite ploaie ca să umplem rezervoarele noastre şi să nu mai ducem lipsă!”.

32. Iudíta le-a spus: „Ascultaţi-mă şi voi face un lucru care va fi amintit fiilor poporului nostru din generaţie în generaţie!

33. Voi să staţi la poartă noaptea aceasta, iar eu voi ieşi împreună cu slujitoarea mea de încredere! Și, în zilele în care aţi spus că veţi preda cetatea duşmanilor noştri, Domnul îl va vizita pe Israél prin mâna mea.

34. Voi să nu cercetaţi fapta mea, iar eu nu vă voi spune până când nu voi termina ceea ce vreau să fac!”.

35. Ozía şi principii i-au zis: „Mergi în pace şi Domnul Dumnezeu să fie cu tine, ca să te răzbuni pe duşmanii noştri!”.

36. Iar ei, întorcându-se de la cort, au plecat la taberele lor.




“A maior caridade é aquela que arranca as pessoas vencidas pelo demônio, a fim de ganhá-las para Cristo. E isso eu faço assiduamente, noite e dia.” São Padre Pio de Pietrelcina