Encontrados 2920 resultados para: Templul Domnului
au redobândit templul vestit în toată lumea, au eliberat cetatea [Ierusalím] şi au restabilit legile care erau pe punctul de a fi desfiinţate, întrucât Domnul s-a îndurat de ei cu toată blândeţea; (Cartea a doua a Macabéilor 2, 22)
se întâmpla că şi regii onorau locul [sfânt] şi cinsteau templul cu daruri măreţe, (Cartea a doua a Macabéilor 3, 2)
[Iudeii] îl binecuvântau pe Domnul, cel care îşi preamărise în chip minunat lăcaşul; templul, care cu puţin înainte era plin de spaimă şi de zbucium, acum, la arătarea Stăpânului Atotputernic, se umpluse de bucurie şi de veselie. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 30)
Heliodór a adus jertfă Domnului şi a făcut multe rugăciuni celui care-l readusese la viaţă. După ce s-a despărţit prieteneşte de Onías, a plecat la rege. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 35)
Nici preoţii nu mai aveau râvnă pentru cele ale slujirii altarului, ci, dispreţuind templul şi neglijând jertfele, alergau să ia parte la jocurile ilegale în palestră, la chemarea discului. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 14)
Apoi, aprins fiind de mânie, imediat i-a luat lui Andrónic [mantia] de purpură şi, rupându-i hainele, l-a purtat prin toată cetatea până în locul unde acesta îşi arătase nelegiuirea faţă de Onías. Acolo l-a scos din lumea aceasta pe ticălos şi s-a împlinit pedeapsa dreaptă a Domnului. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 38)
să profaneze templul din Ierusalím şi să-l închine lui Zéus din Olímp, iar pe cel din Garizím, după cum ceruseră locuitorii din zonă, lui Zéus cel Ospitalier. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 2)
Templul era plin de desfrânările şi petrecerile neamurilor care se desfătau cu desfrânate, se apropiau de femei chiar şi în curţile sfinte şi aduceau înăuntru lucruri care nu se cuveneau. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 4)
Îl invocau pe Domnul să privească spre poporul pe care toţi îl călcau în picioare şi să se îndure de templul profanat de oamenii fărădelege; (Cartea a doua a Macabéilor 8, 2)
După ce au făcut acestea, au rostit o rugăciune comună, cerându-i Domnului celui îndurător să se împace pentru totdeauna cu slujitorii săi. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 29)
umilit cu ajutorul Domnului de către cei pe care îi considera că sunt de nimic – şi-a aruncat veşmântul de glorie şi, pornind singur ca un sclav fugar în pustiu, a ajuns la Antiohía, încă prea norocos după distrugerea armatei. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 35)
Căci fusese în [cetatea] numită Persépolis şi încercase să prădeze templul şi să captureze cetatea. Dar, răsculându-se, mulţimile au pus mâna pe arme, iar Antióh, fiind învins de duşmani, a trebuit să fugă cu ruşine. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 2)
