Encontrados 243 resultados para: Abrahám
Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai alianţei pe care Dumnezeu a încheiat-o cu părinţii voştri când i-a spus lui Abrahám: «Prin descendenţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului». (Faptele Apostolilor 3, 25)
Dar el a spus: „Voi, fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul gloriei s-a arătat părintelui nostru Abrahám pe când era în Mesopotámia, mai înainte de a fi locuit în Harán (Faptele Apostolilor 7, 2)
Au fost mutaţi la Síhem şi puşi în mormântul pe care Abrahám îl cumpărase cu arginţi de la fiii lui Emor în Síhem. (Faptele Apostolilor 7, 16)
Dar pe măsură ce se apropia timpul promisiunii pe care Dumnezeu o făcuse lui Abrahám, poporul creştea şi se înmulţea în Egipt, (Faptele Apostolilor 7, 17)
«Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac şi al lui Iacób». Atunci Moise a început să tremure şi nu îndrăznea să privească. (Faptele Apostolilor 7, 32)
Fraţilor, fii din neamul lui Abrahám şi aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. (Faptele Apostolilor 13, 26)
Aşadar, ce vom spune că a găsit Abrahám, protopărintele nostru după trup? (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 1)
Căci dacă Abrahám ar fi fost justificat din fapte, ar fi avut motiv de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 2)
De fapt, ce spune Scriptura? „Abrahám a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat [aceasta] ca justificare”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 3)
Deci fericirea aceasta este numai pentru cel circumcis sau şi pentru cel necircumcis? Căci noi spunem: „i s-a considerat lui Abrahám credinţa ca justificare”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 9)
şi părintele circumcíziei pentru cei care [provin] din circumcízie, dar şi al celor care merg pe urmele credinţei părintelui nostru Abrahám, pe care a avut-o pe când era necircumcis. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 12)
Căci promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abrahám şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 13)
