1. Atunci Paul, îndreptându-şi privirea spre Sinédriu, a zis: „Fraţilor, eu m-am purtat cu conştiinţa curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta”.

2. Dar marele preot Ananía le-a poruncit celor care stăteau lângă el să-l bată peste gură.

3. Atunci Paul i-a zis: „Te va bate Dumnezeu pe tine, perete văruit! Tu şezi ca să mă judeci după Lege şi porunceşti, împotriva Legii, să fiu lovit!”.

4. Cei care erau de faţă i-au spus: „Pe marele preot al lui Dumnezeu îl insulţi?”.

5. Dar Paul a zis: „Fraţilor, nu ştiam că este mare preot, căci este scris «să nu-l vorbeşti de rău pe conducătorul poporului tău!»”.

6. Ştiind că o parte dintre ei sunt saducei, iar cealaltă parte farisei, Paul a strigat în Sinédriu: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranţa în învierea morţilor”.

7. Îndată ce a spus aceasta, s-a iscat o neînţelegere între saducei şi farisei, iar adunarea s-a dezbinat –

8. căci saduceii spun că nu este înviere, nici înger şi nici duh, pe când fariseii mărturisesc şi una, şi alta.

9. S-a făcut atunci mare zarvă, iar unii dintre cărturarii din partea fariseilor s-au ridicat şi au protestat cu vehemenţă, zicând: „Nu găsim nimic rău în omul acesta. Dacă i-a vorbit cumva vreun duh sau înger?”.

10. Fiindcă cearta se înteţea, iar tribunul se temea că Paul ar putea fi sfâşiat de ei, a dat ordin ca o grupă de soldaţi să coboare, să-l ia din mijlocul lor şi să-l aducă în fortăreaţă.

11. În noaptea următoare, i-a apărut Domnul şi i-a zis: „Curaj! Aşa cum ai dat mărturie pentru mine la Ierusalím, tot aşa trebuie să dai mărturie şi la Roma”.

12. Când s-a făcut ziuă, iudeii au organizat un complot şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea până nu-l vor fi ucis pe Paul.

13. Erau mai bine de patruzeci cei care au făcut această conspiraţie.

14. Ei au mers la arhierei şi la bătrâni şi au zis: „Ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până nu-l vom ucide pe Paul.

15. Aşadar, voi, împreună cu Sinédriul, înduplecaţi-l pe tribun ca să-l aducă la voi ca şi cum aţi avea de gând să cercetaţi mai cu stricteţe cazul lui! Noi suntem gata să-l ucidem înainte de a ajunge”.

16. Auzind de complot, fiul surorii lui Paul s-a dus şi a intrat în fortăreaţă ca să-l anunţe pe Paul.

17. Paul l-a chemat pe unul dintre centurioni şi i-a zis: „Du-l pe acest tânăr la tribun pentru că are să-i spună ceva!”.

18. Aşadar, luându-l, l-a dus la tribun şi i-a zis: „Deţinutul Paul m-a chemat şi m-a rugat să-l aduc la tine pe acest tinerel, întrucât are să-ţi spună ceva”.

19. Tribunul l-a luat de mână şi retrăgându-se deoparte, l-a întrebat: „Ce ai să-mi dai de ştire?”.

20. Acesta i-a zis: „Iudeii s-au înţeles să te roage ca mâine să-l duci pe Paul la Sinédriu ca şi cum ar avea de gând să cerceteze mai amănunţit cazul lui.

21. Dar tu să nu-i crezi, căci mai bine de patruzeci de-ai lor s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea până nu-l vor ucide.

22. Atunci tribunul l-a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu-i: „Să nu spui nimănui că mi-ai dezvăluit acestea!”.

23. După aceea, a chemat doi dintre centurioni şi le-a zis: „Pregătiţi două sute de soldaţi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de lăncieri ca să meargă până la Cezaréea la ceasul al treilea din noapte!

24. Să fie câţiva cai ca să-l urce pe Paul şi să-l ducă în siguranţă la guvernatorul Félix!”.

25. I-a scris şi o scrisoare, care avea următorul conţinut:

26. „Claudiu Lisías, preabunului guvernator Félix. Sănătate!

27. Pe bărbatul acesta, prins de iudei şi gata să fie ucis de ei, l-am scos intervenind cu armata, ştiind că este roman.

28. Am voit să aflu cauza pentru care îl acuzau şi l-am dus la Sinédriul lor.

29. Am aflat că era acuzat de lucruri referitoare la Legea lor, dar nu are nicio vină care să merite moartea sau lanţurile.

30. Aflând eu că se organizase un complot împotriva acestui bărbat, l-am trimis imediat la tine, iar celor care îl acuzau le-am recomandat să spună înaintea ta ce au împotriva lui”.

31. Aşadar, soldaţii, executând ordinul, l-au luat pe Paul şi l-au dus în timpul nopţii la Antipatrida.

32. A doua zi, i-au lăsat pe călăreţi să-şi continue drumul cu el, iar ei s-au întors la fortăreaţă.

33. [Călăreţii] au intrat în Cezaréea, i-au înmânat guvernatorului scrisoarea şi i l-au prezentat pe Paul.

34. După ce a citit [scrisoarea], l-a întrebat din ce provincie este şi, aflând că este din Cilícia,

35. i-a spus: „Te voi asculta când vor veni acuzatorii tăi”. Apoi a poruncit să fie închis în pretoriul lui Iród.





“Tenhamos sempre horror ao pecado mortal e nunca deixemos de caminhar na estrada da santa eternidade.” São Padre Pio de Pietrelcina