Cartea profetului Daniél, 4
1. Eu, Nabucodonosór, trăiam liniştit în casa mea şi aveam succes în palatul meu.
2. Am avut un vis care m-a înspăimântat. Gândurile din patul meu şi viziunile din capul meu m-au tulburat.
3. Am stabilit un decret ca să fie aduşi înaintea mea toţi înţelepţii din Babilón şi să-mi facă cunoscută interpretarea.
4. Apoi au venit magi, ghicitori, caldéi şi astrologi. Eu am spus visul înaintea lor, dar ei nu au putut să-mi facă cunoscută interpretarea.
5. Până la urmă, a venit înaintea mea Daniél, al cărui nume este Beltşaţár, după numele dumnezeului meu, şi care are duhul Dumnezeului celui Sfânt în el. Am spus visul înaintea lui [şi i-am zis:]
6. «Beltşaţár, mai mare peste magi, eu ştiu că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine, că nicio taină nu este prea grea pentru tine. Iată visul pe care l-am avut, iar tu spune-mi interpretarea lui!
7. Acestea sunt viziunile din capul meu când eram în pat: priveam şi era un copac în mijlocul pământului şi înălţimea lui era foarte mare.
8. Copacul a crescut şi s-a făcut puternic: înălţimea lui atingea cerurile şi se vedea până la marginile pământului.
9. Frunzele lui erau frumoase şi roadele sale erau multe; în el era hrană pentru toţi. Sub el aveau umbră animalele câmpului şi păsările cerului locuiau în ramurile sale: orice făptură se hrănea din el.
10. În viziunile din capul meu, când eram în pat, eu priveam şi, iată, un străjer, un sfânt cobora din cer.
11. El a strigat cu putere şi a spus aşa: ‹Tăiaţi copacul şi rupeţi ramurile lui! Scuturaţi-i frunzele şi împrăştiaţi-i roadele! Să fugă animalele de sub el şi păsările, din ramurile lui!
12. Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ, legat cu fier şi cu bronz în iarba care este pe câmp! Roua cerului să îl ude şi să aibă parte cu animalele de iarba pământului!
13. Inima lui de om să i se schimbe şi să i se dea o inimă de animal! Șapte timpuri să treacă peste el!
14. Hotărârea a fost luată la sfatul străjerilor şi cererea, prin cuvântul sfinţilor, ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste regatele oamenilor şi le dă oricui vrea şi că ridică peste ele pe cel mai de jos dintre oameni›.
15. Iată, acesta este visul pe care l-am avut eu, regele Nabucodonosór, iar tu, Beltşaţár, spune-mi interpretarea! Căci nimeni dintre înţelepţii regatului meu nu a putut să-mi facă cunoscută interpretarea, dar tu eşti în stare, pentru că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine»”.
16. Atunci, Daniél, al cărui nume este Beltşaţár, a rămas ca blocat un moment şi gândurile lui l-au tulburat. Regele a luat cuvântul şi a zis: „Beltşaţár, să nu te tulbure visul şi interpretarea lui!”. Și Beltşaţár a luat cuvântul şi a zis: „Stăpâne al meu, visul să fie pentru cei care te urăsc şi interpretarea lui, pentru duşmanii tăi!
17. Copacul pe care l-ai văzut crescând şi devenind puternic, a cărui înălţime atingea cerul şi care era văzut de tot pământul,
18. ale cărui frunze erau frumoase, care avea roade multe şi în care era hrană pentru toţi, sub care locuiau animalele câmpului şi în ramurile căruia locuiau păsările cerului,
19. [copacul acela] eşti tu, rege, care ai devenit mare şi puternic, şi măreţia ta este atât de mare, încât atinge cerul, iar stăpânirea ta este până la marginile pământului.
20. Iar despre faptul că ai văzut un străjer, un sfânt, coborând din cer şi zicând: «Tăiaţi copacul şi distrugeţi-l, dar lăsaţi-i rădăcinile în pământ şi legaţi-l cu fier şi cu bronz în iarba care este pe câmpie: roua cerului să-l ude şi cu animalele câmpului să aibă parte până vor trece peste el şapte timpuri»,
21. aceasta este interpretarea, rege: hotărârea Celui Preaînalt vine peste stăpânul meu, regele.
22. Vei fi alungat dintre oameni şi locuinţa ta va fi cu animalele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi, vei fi udat de roua cerului şi şapte timpuri vor trece peste tine, până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste regatele oamenilor şi le dă celui căruia vrea.
23. Iar că s-a poruncit să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, [aceasta înseamnă] că regatul tău va rămâne al tău după ce vei recunoaşte că cerul stăpâneşte.
24. De aceea, rege, să-ţi fie plăcut sfatul meu: îndepărtează păcatele tale prin dreptate şi nelegiuirile tale, prin îndurare faţă de cei săraci! Poate ţi se va prelungi pacea”.
25. Toate acestea au venit peste Nabucodonosór, regele.
26. După douăsprezece luni, se plimba pe [terasa] palatului său regal din Babilón.
27. Regele a luat cuvântul şi a zis: „Oare nu este acesta Babilónul cel mare, pe care eu l-am construit drept casă a domniei prin tăria puterii mele şi spre gloria splendorii mele?”.
28. Regele încă nu terminase cuvântul când a coborât din cer un glas: „Cuvintele sunt către tine, rege Nabucodonosór! Domnia este luată de la tine.
29. Te vor alunga dintre oameni şi cu animalele câmpului vei avea locuinţa; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi şapte timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste regatele oamenilor şi că le dă celui căruia vrea”.
30. În acel moment, s-a împlinit cuvântul cu privire la Nabucodonosór: a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului până când părul i-a crescut cât [penele] vulturilor şi unghiile, cât [ghearele] păsărilor.
31. „La sfârşitul zilelor, eu, Nabucodonosór, mi-am ridicat ochii spre cer şi cunoaşterea mea s-a întors în mine. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, l-am lăudat şi l-am cinstit pe Cel veşnic viu, a cărui stăpânire este o stăpânire veşnică şi a cărui domnie este din generaţie în generaţie.
32. Toţi locuitorii pământului sunt consideraţi nimic. El face după cum vrea cu puterile cerului şi cu locuitorii pământului. Nu este cine să poată opri mâna lui şi să-i spună: «Ce faci?».
33. În acel timp, cunoaşterea s-a întors în mine şi spre gloria domniei mele, splendoarea şi măreţia mea s-au întors la mine. Sfetnicii mei şi nobilii mei m-au căutat; am fost restabilit în domnia mea şi măreţia mea a continuat să crească.
34. Acum, eu, Nabucodonosór, îl laud, îl preamăresc şi îl cinstesc pe Regele cerului, căci toate lucrările lui sunt adevăr şi căile lui sunt drepte, pentru că el poate să înjosească pe cel care umblă cu trufie”.