1. Pe vremea când conduceau judecătorii, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleémul lui Iúda a plecat să locuiască în câmpiile Moábului împreună cu soţia şi cei doi fii ai săi.

2. Numele omului era Elimélec, numele soţiei sale era Noémi, iar numele celor doi fii erau Mahlón şi Chilión. Erau din Efráta, din Betleémul lui Iúda. Au ajuns în câmpia Moábului şi au locuit acolo.

3. Elimélec, soţul lui Noémi, a murit şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.

4. Ei şi-au luat soţii [dintre fetele] din Moáb. Una se numea Orpá şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo cam zece ani.

5. Au murit şi cei doi, Mahlón şi Chilión, şi Noémi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără soţ.

6. S-au ridicat ea şi nurorile sale şi s-au întors din câmpiile Moábului, pentru că au auzit în câmpiile Moábului că Domnul şi-a vizitat poporul şi i-a dat pâine.

7. Ea a ieşit din locul în care locuia – cele două nurori ale ei erau cu ea – şi a pornit la drum ca să se întoarcă în ţara lui Iúda.

8. Noémi le-a zis celor două nurori ale ei: „Mergeţi şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să aibă îndurare de voi aşa cum voi aţi avut îndurare faţă de cei care au murit şi faţă de mine!

9. Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă, fiecare în casa soţului ei!”. Le-a sărutat, iar ele şi-au ridicat glasul şi au plâns.

10. I-au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!”.

11. Noémi le-a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în sânul meu ca să poată deveni soţii voştri?

12. Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi mergeţi! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou, sau dacă aş spune că mai am speranţă că în această noapte aş fi a unui soţ şi aş naşte fii,

13. aţi aştepta voi până să crească mari şi aţi aştepta voi fără ca să aveţi soţi? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului este împotriva mea”.

14. Ele şi-au ridicat din nou glasul şi au plâns. Orpá a sărutat-o pe soacra ei, iar Rut a rămas cu ea.

15. [Noémi] a zis [către Rut]: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta!”.

16. Rut a răspuns: „Nu insista să te părăsesc şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde te vei odihni tu, mă voi odihni şi eu; poporul tău vafipoporulmeu şiDumnezeultău vafiDumnezeulmeu;

17. unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Aşa să-mi facă Domnul – ba şi mai rău –: numaimoartea măvadespărţidetine!”.

18. Când [Noémi] a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să-i mai vorbească.

19. Au mers amândouă până când au ajuns la Betleém. Când au intrat în Betleém, toată cetatea s-a pus în mişcare din cauza lor, iar [femeile] ziceau: „Aceasta este Noémi!”.

20. Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Noémi, ci spuneţi-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a amărât foarte mult.

21. Când am plecat eram în belşug şi Domnul mă aduce înapoi cu [mâinile] goale. De ce să-mi mai ziceţi Noémi când Domnul s-a declarat împotriva mea şi Cel Atotputernic mi-a făcut rău?”.

22. Noémi şi Rut din Moáb, nora sa, s-au întors împreună din câmpiile Moábului. Ele au venit la Betleém când se începea seceratul orzului.




“Caminhe com alegria e com o coração o mais sincero e aberto que puder. E quando não conseguir manter esta santa alegria, ao menos não perca nunca o valor e a confiança em Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina