Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 9

1. Mi-am pus la inimă toate aceste lucruri ca să clarific toate, cum că cei drepţi, cei înţelepţi şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, că omul nu cunoaşte nici iubirea, nici ura, chiar dacă toate sunt înaintea lui.

2. Toate sunt [la fel] pentru toţi: este o singură soartă pentru cel drept şi pentru cel vinovat, pentru cel bun, pentru cel pur şi pentru cel impur, pentru cel care aduce jertfă şi pentru cel care nu aduce jertfă; cum este cel bun, aşa este cel păcătos, cum este cel care jură, aşa este şi cel care se teme să jure.

3. Acest rău este în tot ceea ce se face sub soare, căci este o singură soartă pentru toţi. Ba chiar inima fiilor oamenilor este plină de răutate şi prostia este în inimile lor în timpul vieţii lor şi după ea [se duc] la moarte.

4. Pentru cel care este tovarăş cu cei vii, mai este o speranţă, căci este mai bun un câine viu decât un leu mort.

5. Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic. Nu mai este pentru ei niciun profit, căci amintirea lor a fost uitată.

6. Şi iubirea lor, şi ura lor, şi gelozia lor au pierit deja; nu mai este pentru ei parte în veci în tot ceea ce se face sub soare.

7. Mergi, mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi vinul cu inimă bună, căci i-a plăcut deja lui Dumnezeu lucrarea ta!

8. În orice timp, să fie hainele tale albe şi să nu lipsească untdelemnul de pe capul tău!

9. Vezi-ţi de viaţă împreună cu soţia ta, pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale deşarte care ţi s-au dat sub soare! În toate zilele deşertăciunii tale, aceasta este partea ta între cei vii şi în truda ta cu care te trudeşti sub soare.

10. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu puterea ta! Căci nu este lucrare, raţiune a lucrurilor, cunoaştere şi înţelepciune în locuinţa morţilor, înspre care tu mergi.

11. M-am întors şi am văzut sub soare că alergarea nu este pentru cei iuţi, războiul nu este pentru cei viteji, pâinea nu este pentru cei înţelepţi, bogăţia nu este pentru cei pricepuţi şi harul nu este pentru cei care cunosc, căci este un timp şi o şansă care li se întâmplă tuturor.

12. Căci omul nu-şi cunoaşte timpul ca peştii care sunt prinşi în plasa cea rea şi ca păsările care sunt prinse în laţ. Ca ei sunt surprinşi fiii oamenilor la timpul cel rău care cade asupra lor pe neaşteptate.

13. Am mai văzut o înţelepciune sub soare şi era mare pentru mine.

14. Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un rege mare, a înconjurat-o şi a construit împotriva ei întărituri mari.

15. Dar se afla în ea un om sărac şi înţelept care a scăpat cetatea aceea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a amintit de omul acela sărac.

16. Atunci am zis: „Mai bună este înţelepciunea decât vitejia”, deşi înţelepciunea săracului este dispreţuită şi cuvintele lui nu sunt ascultate.

17. Cuvintele înţelepţilor sunt ascultate în linişte, mai bine decât strigătele celor care domnesc printre nesimţiţi.

18. Înţelepciunea este mai bună decât instrumentele de luptă, dar un singur păcătos face să se piardă mult bine.