1. A doua zi, Holoférn a poruncit întregii sale armate şi întregului său popor care venise să se alieze cu el să plece spre Betúlia şi să ocupe trecătorile muntelui şi să facă război împotriva fiilor lui Israél.

2. Au plecat în acea zi toţi oamenii săi puternici; armata lui de oameni războinici era de o sută şaptezeci de mii de pedestraşi, cavaleria era de douăsprezece mii, pe lângă cei de la bagaje şi oamenii care mergeau pe jos cu ei şi care erau o foarte mare mulţime.

3. Şi-au fixat tabăra în valea de lângă Betúlia, aproape de izvor; se întindea în lăţime de la Dotáim până la Belbáim şi în lungime de la Betúlia până la Cheamón, care se află în faţa Esdrelónului.

4. Fiii lui Israél, când au văzut mulţimea lor, s-au tulburat foarte mult şi au zis unii către alţii: „Aceştia vor rade toată suprafaţa pământului, iar munţii cei mai înalţi, văile şi dealurile nu vor putea rezista greutăţii lor!”.

5. Şi-a luat fiecare armele sale de luptă, au aprins focuri pe turnurile lor şi au rămas de pază toată noaptea aceea.

6. A doua zi, Holoférn a scos toată cavaleria lui în faţa fiilor lui Israél care erau în Betúlia.

7. A inspectat trecătorile spre cetatea lor, a găsit izvoarele de apă, le-a ocupat şi a pus la ele strajă de oameni războinici, iar el a plecat la poporul său.

8. S-au apropiat de el toţi principii fiilor lui Esáu, toţi conducătorii poporului lui Moáb şi toate căpeteniile de pe ţărmul mării şi au spus:

9. „Să asculte stăpânul nostru cuvântul, pentru ca să nu se întâmple o ruptură în armata ta!

10. Căci acest popor al fiilor lui Israél nu se încrede în suliţele sale, ci în înălţimile munţilor unde locuiesc; nu este uşor să ajungi pe vârfurile munţilor lor.

11. Acum, stăpâne, nu te lupta cu ei aşa cum se face un război în linii de luptă şi nu va pieri niciun om din armata ta!

12. Aşteaptă în tabăra ta şi protejează-l pe fiecare om din armata ta, iar slujitorii tăi să pună stăpânire pe izvorul de apă care izvorăşte de la poalele muntelui.

13. Pentru că de acolo iau apă toţi cei care locuiesc în Betúlia; vor suferi de sete şi vor preda cetatea lor, iar noi şi poporul nostru vom urca până aproape de vârfurile munţilor şi vom pune strajă ca să nu iasă niciun om din cetate.

14. Se vor topi de foame ei, femeile şi copiii lor şi, înainte să ajungă sabia asupra lor, vor zace în pieţele dinaintea caselor lor.

15. Îi vei răsplăti cu pedeapsă, pentru că s-au revoltat şi nu au venit înaintea feţei tale cu pace”.

16. Cuvintele lor au fost plăcute înaintea lui Holoférn şi a tuturor slujitorilor lui şi a hotărât să facă după cum au spus.

17. A plecat tabăra fiilor lui Amón şi împreună cu ei cinci mii de fii ai asiriénilor şi-au fixat tabăra în vale şi au ocupat apele şi izvoarele de apă ale fiilor lui Israél.

18. Fiii lui Esáu au urcat şi şi-au fixat tabăra pe munte în faţă cu Dotáim. I-au trimis pe unii dintre ei către sud şi către est, în faţă cu Egrebél, care este lângă Hus și care se află pe torentul Mohmúr. Restul armatei asiriénilor şi-a fixat tabăra în câmpie şi au acoperit toată faţa pământului, iar corturile şi poverile lor s-au adunat într-o grămadă imensă; era o mulţime foarte mare.

19. Fiii lui Israél au strigat către Domnul Dumnezeul lor, căci li se descurajase sufletul pentru că toţi duşmanii lor îi înconjuraseră şi nu puteau să scape din mijlocul lor.

20. A rămas în jurul lor toată tabăra asiriénilor, pedestraşii, carele şi călăreţii lor, timp de treizeci şi patru de zile şi tuturor celor care locuiau în Betúlia li s-au golit toate vasele de apă.

21. Rezervoarele de apă au secat şi nu mai aveau apă să bea pe săturate nici măcar pentru o zi, căci li se dădea să bea cu măsură.

22. Copiii lor şi-au pierdut vlaga, iar femeile, copiii şi tinerii leşinau de sete şi cădeau în pieţele cetăţii şi la ieşirile porţilor şi nu mai era nicio putere în ei.

23. Atunci s-a adunat tot poporul la Ozía şi la principii cetăţii – tinerii, femeile şi copiii – şi au strigat cu glas puternic şi au zis înaintea tuturor bătrânilor:

24. „Să judece Domnul între noi şi voi pentru că ne-aţi făcut o mare nedreptate nevorbind de pace cu fiii asiriénilor!

25. Acum nu avem ajutor, ci Dumnezeu ne-a vândut în mâinile lor ca să zacem înaintea lor de sete şi de mizerie mare.

26. Chemaţi-i şi predaţi toată cetatea ca pradă poporului lui Holoférn şi întregii lui armate!

27. E mai bine pentru noi să devenim pentru ei pradă, căci sufletul nostru va trăi şi nu vom vedea cu ochii noştri moartea copiilor noştri şi pe femeile şi pe fiii noştri dându-şi sufletul.

28. Luăm ca martori cerul şi pământul şi pe Dumnezeul nostru şi Domnul părinţilor noştri, care ne judecă după păcatele noastre şi după faptele păcătoase ale părinţilor noştri, ca să nu facă după cuvintele acestea în ziua de astăzi”.

29. A fost un mare plânset în mijlocul adunării tuturor împreună şi au strigat către Domnul Dumnezeu cu glas puternic.

30. Ozía le-a spus: „Aveţi curaj, fraţilor! Să mai răbdăm încă cinci zile, în care Domnul Dumnezeul nostru să-şi îndrepte mila asupra noastră, căci nu ne va abandona până la urmă!”.

31. Însă, dacă vor trece acestea şi nu ne va veni ajutor, voi face după cuvintele voastre.

32. Au împrăştiat poporul în taberele lor; ei au plecat la zidurile şi la turnurile cetăţii, iar pe femei şi pe copii i-au trimis acasă la ei. Era mare umilire în cetate.





“Seja paciente nas aflições que o Senhor lhe manda.” São Padre Pio de Pietrelcina