1. Davíd a fugit din Naiót, de lângă Ráma. A venit la Ionatán şi a zis: „Ce-am făcut? Ce nelegiuire şi ce păcat am săvârşit înaintea tatălui tău că vrea să-mi ia viaţa?”.

2. [Ionatán] i-a răspuns: „Niciodată! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi spună; de ce mi-ar ascunde tatăl meu acest lucru? Asta nu va fi!”.

3. Davíd a jurat din nou: „Tatăl tău ştie că am aflat har înaintea ta şi a zis: «Să nu ştie Ionatán, ca să nu se întristeze!». Însă viu este Domnul şi viu este sufletul tău că doar un pas este între mine şi moarte!”.

4. Ionatán i-a zis lui Davíd: „Ceea ce va spune sufletul tău voi face pentru tine!”.

5. Davíd i-a zis lui Ionatán: „Iată, mâine este lună nouă şi eu trebuie să stau la masă cu regele. Dă-mi drumul ca să mă ascund în câmp până a treia seară!

6. Dacă tatăl tău observă, să-i spui: «Davíd mi-a cerut să meargă până la Betleém, cetatea lui, pentru că acolo se aduce jertfa anuală pentru toată familia».

7. Dacă va zice: «Bine», atunci slujitorul tău este în pace; dar dacă se va mânia, să ştii că a hotărât ceea ce e rău!

8. Arată-ţi îndurarea faţă de slujitorul tău, căci l-ai legat cu tine prin alianţa Domnului. Dacă este nelegiuire în mine, ucide-mă tu! De ce să mă duci la tatăl tău?”.

9. Ionatán i-a zis: „Departe de tine! Căci dacă aş şti că răul este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta, nu ţi-aş spune?”.

10. Davíd i-a zis lui Ionatán: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău îţi răspunde cu asprime?”.

11. Ionatán i-a zis lui Davíd: „Hai să ieşim pe câmp!”. Şi au ieşit amândoi pe câmp.

12. Ionatán i-a zis lui Davíd: „Pe Domnul Dumnezeul lui Israél! Dacă voi observa mâine sau poimâine că tatăl meu este binevoitor faţă de Davíd şi atunci nu voi trimite la tine şi nu-ţi voi spune,

13. aşa să-i facă Domnul lui Ionatán – ba mai rău –; dacă tatăl meu va crede că e bine să vină răul asupra ta, îţi voi spune, te voi lăsa [să pleci] şi vei merge în pace. Domnul să fie cu tine aşa cum a fost cu tatăl meu!

14. Dacă voi mai fi încă viu, să-mi arăţi îndurarea Domnului şi să nu mor!

15. Să nu-ţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul îi va nimici pe fiecare dintre duşmanii lui Davíd de pe faţa pământului!

16. Căci Ionatán a făcut [o alianţă] cu casa lui Davíd! Domnul să se răzbune pe duşmanii lui Davíd!”.

17. Ionatán a continuat jurământul cu Davíd pentru că îl îndrăgea. Căci îl îndrăgea ca pe sufletul său.

18. Ionatán i-a zis: „Mâine este lună nouă; lipsa ta se va observa, căci locul tău va fi gol”.

19. Lasă să treacă trei zile, apoi coboară repede şi vino la locul unde te-ai ascuns în ziua acelei întâmplări şi stai lângă piatra Ézel!

20. Eu voi trage trei săgeţi spre [piatră] ca şi când aş trage la ţintă.

21. Iată, voi trimite un slujitor şi-i voi zice: «Du-te şi caută săgeţile!». Dacă-i voi zice: «Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!», atunci să vii, căci este pace pentru tine şi nu este niciun [pericol]! Viu este Domnul.

22. Dar dacă voi zice tânărului: «Iată că săgeţile sunt dincolo de tine!», atunci să pleci, căci Domnul te trimite.

23. Pentru lucrurile pe care le-am vorbit eu şi cu tine, Domnul este [martor] între mine şi tine pentru totdeauna!”.

24. Davíd s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi regele s-a aşezat la masă ca să mănânce.

25. Regele s-a aşezat la locul său ca în celelalte dăţi, la locul său de lângă perete. Ionatán s-a ridicat şi Abnér a stat lângă Saul. Iar locul lui Davíd era gol.

26. Saul n-a spus nimic în ziua aceea. Căci îşi spunea: „Este o întâmplare; nu este curat, cu siguranţă nu este pur!”.

27. A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui Davíd era iar gol. Saul i-a zis lui Ionatán, fiul său: „De ce nu a venit fiul lui Iése nici ieri, nici astăzi la masă?”.

28. Ionatán i-a răspuns lui Saul: „Davíd mi-a cerut [să meargă] până la Betleém.

29. El a zis: «Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi-a poruncit el însuşi [să vin]! Dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, dă-mi voie să-i văd pe fraţii mei!». De aceea nu a venit la masa regelui”.

30. Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatán şi i-a zis: „Fiu al unei perverse şi răzvrătite ce eşti! Oare nu ştiu eu că l-ai ales pe fiul lui Iése spre ruşinea ta şi spre ruşinea goliciunii mamei tale?

31. Căci câtă vreme fiul lui Iése va fi viu pe pământ, nu vei fi în siguranţă nici tu şi nici domnia ta. Acum trimite să-l aducă la mine, căci este sortit morţii!”.

32. Ionatán i-a răspuns lui Saul, tatăl său: „De ce să moară? Ce a făcut?”.

33. Saul a aruncat suliţa spre el ca să-l lovească. Ionatán a înţeles că era hotărât de tatăl său ca să-l omoare pe Davíd.

34. Ionatán s-a ridicat de la masă aprins de mânie. Nu a mâncat nimic în a doua zi a lunii noi, căci era întristat din cauza lui Davíd şi tatăl său îl umilise.

35. A doua zi dimineaţa, Ionatán s-a dus pe câmp în locul stabilit cu Davíd şi era însoţit de un slujitor.

36. El a zis slujitorului său: „Aleargă şi caută săgeţile pe care le voi trage eu!”. Slujitorul a alergat şi el trăgea săgeţile ca să treacă dincolo de [slujitor].

37. Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatán, Ionatán a strigat după el: „Oare nu este săgeata dincolo de tine?”.

38. Ionatán a strigat după slujitor: „Repede, grăbeşte-te şi nu te opri!”. Iar slujitorul lui Ionatán a adunat săgeţile şi a venit la stăpânul său.

39. Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatán şi Davíd înţelegeau lucrul [acesta].

40. Ionatán i-a dat slujitorului armele şi i-a zis: „Mergi şi du-le în cetate!”.

41. Când slujitorul a plecat, Davíd s-a ridicat din partea de sud, s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a prosternat de trei ori. S-au îmbrăţişat unul cu altul şi au plâns amândoi până când Davíd nu a mai putut.

42. Ionatán i-a zis lui Davíd: „Mergi în pace, căci am jurat amândoi în numele Domnului: «Domnul să fie între mine şi tine, între urmaşii mei şi urmaşii tăi pentru totdeauna!»”.





“Nossa Senhora está sempre pronta a nos socorrer, mas por acaso o mundo a escuta e se emenda?” São Padre Pio de Pietrelcina