1. Într-o zi, Ionatán, fiul lui Saul, i-a zis slujitorului care-i purta armele: „Hai să mergem către garnizoana filisténilor care este dincolo de locul acesta!”; dar nu i-a spus tatălui său.

2. Saul stătea la marginea cetăţii Ghibéea, sub rodiul din Migrón, iar poporul care era cu el era cam la şase sute de oameni.

3. Ahía, fiul lui Ahitúb, fratele lui Icabód, fiul lui Pinhás, fiul lui Éli, preotul Domnului la Şílo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatán plecase.

4. Între trecătorile prin care căuta Ionatán să ajungă la garnizoana filisténilor era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul se numea Bóţeţ şi celălalt Sené.

5. Un pisc se înalţă spre nord, faţă în faţă cu Micmáş, iar celălalt spre sud, faţă în faţă cu Ghéba.

6. Ionatán, fiul lui Saul, i-a zis slujitorului care-i purta armele: „Hai să mergem la garnizoana acestor netăiaţi împrejur! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-l împiedică pe Domnul să elibereze prin puţini sau prin mulţi”.

7. Cel care-i purta armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, mergi unde vrei; iată, sunt cu tine orice-ai face!”.

8. A zis Ionatán: „Hai să mergem la oamenii [aceştia] şi să ne arătăm lor!

9. Dacă ne vor zice: «Staţi până vom veni noi la voi!», vom rămâne pe loc şi nu vom urca la ei.

10. Dar dacă vor zice: «Urcaţi la noi!», vom urca pentru că Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta ne va fi semnul”.

11. S-au arătat amândoi garnizoanei filisténilor, care au zis: „Iată, evreii ies din găurile în care s-au ascuns!”.

12. Oamenii din garnizoană le-au zis lui Ionatán şi celui ce-i purta armele: „Urcaţi la noi ca să vă spunem ceva!”. Ionatán i-a zis celui ce-i purta armele: „Vino după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israél!”.

13. Ionatán s-a căţărat cu mâinile şi cu picioarele şi cel ce-i purta armele era în urma lui. [Filistenii] cădeau înaintea lui Ionatán, iar cel ce-i purta armele îi ucidea în urma lui.

14. În [acest] prim măcel, Ionatán şi cel care-i purta armele au ucis cam douăzeci de oameni pe o suprafaţă de aproape o jumătate de pogon de pământ – norma de arat pentru o pereche [de boi].

15. S-a creat spaimă în tabără, în câmpie şi în tot poporul; garnizoana şi tâlharii s-au înspăimântat şi ei. Pământul s-a cutremurat, căci a fost spaimă de la Domnul.

16. Străjerii lui Saul care erau la Ghibéea din Beniamín au văzut că mulţimea se împrăştia şi mergea în toată părţile.

17. Saul a zis poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat dintre noi!”. Au numărat şi iată că lipseau Ionatán şi cel care-i purta armele.

18. Saul i-a zis lui Ahía: „Adu arca lui Dumnezeu!”. Căci pe vremea aceea arca lui Dumnezeu era în mijlocul fiilor lui Israél.

19. Pe când vorbea Saul cu preotul, zgomotul în tabăra filisténilor se făcea tot mai mare. Saul i-a zis preotului: „Trage-ţi mâna!”.

20. Saul şi tot poporul care era cu el s-au adunat şi au mers la locul luptei. Iată, sabia fiecăruia era îndreptată împotriva vecinului său: învălmăşeală foarte mare!

21. Evreii care de mai dinainte erau la filisténi şi care merseseră cu ei în tabără de jur împrejur s-au unit şi ei cu Israélul care era cu Saul şi cu Ionatán.

22. Toţi bărbaţii lui Israél care se ascunseseră în muntele lui Efraím au auzit că filisténii fug şi i-au urmărit şi ei în luptă.

23. Domnul l-a eliberat pe Israél în ziua aceea, iar lupta a trecut dincolo de Bet-Áven.

24. În ziua aceea, oamenii din Israél erau frânţi, pentru că Saul făcuse poporul să jure: „Blestemat să fie acela care va mânca pâine până deseară! Eu mă voi răzbuna pe duşmanii mei”. Şi nimeni din popor nu a gustat mâncare.

25. Toată lumea a ajuns într-o pădure unde era miere pe pământ.

26. Poporul a intrat în pădure şi mierea se prelingea [din fagure]. Dar nimeni nu a luat, căci poporul se temea din cauza jurământului.

27. Ionatán nu auzise când tatăl său pusese poporul să jure; şi-a întins vârful toiagului pe care îl avea în mână, l-a înmuiat în fagurele de miere, şi-a dus mâna la gură şi i s-au luminat ochii.

28. Dar cineva din popor i-a zis: „Tatăl tău a pus poporul să jure, zicând: «Blestemat să fie acela care va mânca astăzi!»”. Însă poporul era sleit de puteri.

29. Ionatán a zis: „Tatăl meu a răvăşit ţara. Vedeţi cum mi s-au luminat ochii când am gustat numai puţin din mierea aceasta!

30. Dar dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada pe care a găsit-o la duşmanul lui, acum măcelul asupra filisténilor ar fi fost mai mare!”.

31. În ziua aceea i-au bătut pe filisténi de la Micmáş până la Aialón. Poporul era sleit de puteri.

32. Poporul s-a năpustit asupra prăzii: au luat oi, boi şi viţei şi i-au înjunghiat pe pământ, iar poporul a mâncat deasupra sângelui.

33. I-au adus la cunoştinţă lui Saul: „Iată, poporul păcătuieşte împotriva Domnului mâncând deasupra sângelui!”. Saul a zis: „Faceţi o nelegiuire; rostogoliţi acum la mine o piatră mare!”.

34. Saul a zis: „Împrăştiaţi-vă prin popor şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia şi să le înjunghie aici! Apoi mâncaţi şi nu păcătuiţi împotriva Domnului mâncând cu sânge!”. Tot poporul şi-a adus noaptea boul, fiecare cu mâna sa, şi i-au înjunghiat acolo.

35. Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost primul altar pe care l-a zidit Domnului.

36. Saul a zis: „Să coborâm după filisténi pe timpul nopţii! Să-i jefuim până la lumina zilei şi să nu lăsăm să rămână nimeni dintre ei!”. Ei au zis: „Fă tot ce e bun în ochii tăi!”. Preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!”.

37. Saul l-a consultat pe Dumnezeu: „Să cobor după filisténi? Îi vei da în mâna lui Israél?”. Dar nu i s-a răspuns în ziua aceea.

38. Saul a zis: „Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de către cine a fost [săvârşit] păcatul acesta astăzi!

39. Căci viu este Domnul, cel care-l eliberează pe Israél: chiar dacă l-ar fi săvârşit Ionatán, fiul meu, va muri”. Însă nu era nimeni în popor care să-i răspundă.

40. [Saul] a zis întregului Israél: „Voi staţi de o parte, iar eu şi Ionatán, fiul meu, de cealaltă parte!”. Poporul i-a zis lui Saul: „Fă ceea ce e bine în ochii tăi!”.

41. Saul i-a zis Domnului Dumnezeului lui Israél: „Dă un răspuns complet!”. Au fost aleşi Ionatán şi Saul, iar poporul a scăpat.

42. Saul a zis: „Aruncaţi [sorţii] între mine şi Ionatán, fiul meu!”. Şi a fost ales Ionatán.

43. Saul i-a zis lui Ionatán: „Spune-mi ce ai făcut!”. Ionatán i-a spus: „Am gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, pot să mor!”.

44. Saul a zis: „Aşa să facă Domnul – ba chiar mai rău –: Ionatán, vei muri!”.

45. Poporul i-a zis lui Saul: „Oare să moară Ionatán, el care a făcut această mare eliberare în Israél? Niciodată! Viu este Domnul: niciun fir de păr din capul lui nu va cădea la pământ! Căci el a lucrat cu Dumnezeu astăzi!”. Şi poporul l-a răscumpărat pe Ionatán şi nu a murit.

46. Saul a renunţat să-i mai urmărească pe filisténi, iar filisténii s-au dus acasă.

47. Saul a luat domnia peste Israél, a luptat de jur împrejur cu toţi duşmanii lui: cu Moáb, cu fiii lui Amón, cu Edóm, cu regii din Ţobá şi cu filisténii; oriunde mergea, era învingător.

48. S-a dovedit viteaz, l-a bătut pe Amaléc şi l-a eliberat pe Israél din mâna celor ce-l jefuiau.

49. Fiii lui Saul au fost: Ionatán, Işví şi Malchí-Şúa. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Meráb, iar cea mai mică, Micál.

50. Numele soţiei lui Saul era Ahinóam, fiica lui Ahimáaţ. Numele căpeteniei armatei sale era Abnér, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51. Chiş, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abnér, erau fiii lui Abiél.

52. Au fost lupte grele împotriva filisténilor tot timpul vieţii lui Saul. Când Saul vedea orice bărbat viteaz sau puternic, îl lua la sine.




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“Para consolar uma alma na sua dor, mostre-lhe todo o bem que ela ainda pode fazer.” São Padre Pio de Pietrelcina