Daniel, 14

1. Tendo-se reunido o rei Astíages a seus antepassados, Ciro, o persa, subiu ao trono.

1. Regele Astiáges a fost adăugat la părinţii lui, iar Círus, persanul, a luat regatul lui.

2. Daniel era conviva do rei e o mais honrado de todos os seus íntimos.

2. Daniél era familiar al regelui şi era cinstit de toţi prietenii lui.

3. Ora, os babilônios tinham um ídolo chamado Bel, cuja despesa diária era de doze artabes de farinha, quarenta carneiros e seis medidas de vinho.

3. Babilónienii aveau un idol al cărui nume era Bel. Se cheltuiau pentru el în fiecare zi douăsprezece artabe de făină aleasă, patruzeci de oi şi şase măsuri de vin.

4. O rei prestava culto ao ídolo e diariamente ia adorá-lo. Daniel, porém, adorava seu Deus.

4. Regele îl cinstea şi mergea în fiecare zi să se prosterneze înaintea lui. Dar Daniél se prosterna înaintea Dumnezeului său.

5. O rei disse-lhe um dia: “Por que não adoras Bel?”. “Porque” – respondeu Daniel, “não venero ídolo feito pela mão do homem, mas sim o Deus vivo que criou o céu e a terra e que exerce seu poder sobre todo homem.”

5. Regele i-a zis: „De ce nu te prosternezi înaintea lui Bel?”. El i-a zis: „Nu mă prostern idolilor făcuţi de mână de om, ci Dumnezeului celui viu care a făcut cerul şi pământul şi are domnia asupra tuturor făpturilor”.

6. “Assim sendo” – continuou o rei –, “Bel não te parece ser um deus vivo! Não vês o que ele come e o que ele bebe todos os dias?”

6. Dar regele i-a zis: „Tu crezi că Bel nu este un dumnezeu viu? Nu vezi cât mănâncă şi bea în fiecare zi?”.

7. Daniel pôs-se a rir: “Desengana-te, ó rei” – disse ele –, “este deus é de barro por dentro e de bronze por fora, e ele nunca comeu coisa alguma”.

7. Dar Daniél a zis râzând: „Nu te înşela, rege! Căci pe dinăuntru e din lut, iar pe dinafară e din bronz şi nu s-a hrănit, nici nu a băut niciodată”.

8. Irritado, o rei mandou vir seus sacerdotes e lhes disse: “Se não me disserdes quem come essas oferendas, morrereis. Mas se me provardes que é Bel quem as absorve, será Daniel quem morrerá, pois terá blasfemado contra ele”. Daniel respondeu ao rei: “Que se faça segundo tu o dizes!”.

8. Regele s-a înfuriat, i-a chemat pe preoţii săi şi le-a zis: „Dacă nu îmi spuneţi cine este cel care mănâncă cheltuiala aceasta, veţi fi daţi la moarte, dar dacă îmi veţi arăta că Bel le mănâncă, va fi dat la moarte Daniél pentru că a spus blasfemii împotriva lui Bel”.

9. Os sacerdotes de Bel eram setenta em número, sem contar suas mulheres e filhos. O rei foi com Daniel ao templo de Bel.

9. Daniél i-a zis regelui: „Să fie după cuvântul tău!”. Preoţii lui Bel erau şaptezeci, în afară de femei şi copii.

10. Os sacerdotes disseram: “Nós saímos. Manda trazer, ó rei, os alimentos e o vinho misturado; depois fecha a porta e lacra-a com teu sinete.

10. Apoi, regele a venit cu Daniél în casa lui Bel.

11. Se amanhã cedo, quando vieres ao templo, verificares que tudo não foi comido por Bel, nós morreremos; do contrário, será Daniel quem nos terá caluniado”.

11. Preoţii lui Bel i-au zis: „Iată, noi ne retragem afară, iar tu, rege, pune hrana şi vinul amestecat! Pune, închide uşile şi sigilează cu inelul tău! Și, venind dis-de-dimineaţă, dacă nu le vei găsi pe toate mâncate de Bel, să fim daţi la moarte noi sau Daniél, care a vorbit fals împotriva noastră!

12. Tinham completa confiança, porque debaixo da mesa haviam feito uma abertura secreta, pela qual pene­travam habitualmente para consumir as oferendas.

12. Ei considerau o nimica toată, căci făcuseră sub masă o intrare ascunsă şi prin ea intrau continuu şi le consumau.

13. Mas, após a saída deles, quando o rei acabava de depor as oferendas diante de Bel, Daniel ordenou aos criados traze­rem cinza, a qual espalhou pelo templo todo na presença do rei. A seguir saíram, fecharam a porta e, depois de tê-la lacrado com o sinete real, retiraram-se.

13. Când aceia au ieşit, regele a pus hrana înaintea lui Bel.

14. Durante a noite, os sacerdotes introduziram-se como de costume (no templo) com suas mulheres e filhos, comeram e beberam tudo.

14. Daniél le-a poruncit slujitorilor săi să aducă cenuşă şi s-o împrăştie în tot templul, numai în faţa a regelui. Și, ieşind, au închis uşa, au sigilat-o cu inelul regelui şi au plecat.

15. Ao amanhecer, o rei veio com Da­niel.

15. Preoţii au venit noaptea, după obiceiul lor, ei, femeile şi copiii lor şi au mâncat toate şi au băut.

16. “Os selos” – disse – “estão intatos, Daniel”. “Intatos, ó rei.”

16. Regele s-a sculat dis-de-dimineaţă şi Daniél, împreună cu el.

17. Logo que a porta foi aberta, o rei olhou para a mesa e exclamou: “Tu és grande, ó Bel! Tu não nos enganaste”.

17. Regele a zis: „Daniél, sunt întregi sigiliile?”. El a răspuns: „Întregi sunt, rege!”.

18. Mas Daniel pôs-se a rir e impediu o rei de entrar mais adiante. “Olha o chão” – disse-lhe –. “De quem são estes passos?”

18. Și, imediat ce au deschis uşile, regele a privit la masă şi a strigat cu glas puternic: „Mare eşti, Bel, şi nu este în tine nicio înşelăciune!”.

19. “Vejo, de fato” – respondeu o rei – “passos de homens, de mulheres e de crianças.” E uma cólera violenta apoderou-se dele.

19. Daniél a râs, l-a prins pe rege ca să nu intre şi i-a zis: „Uită-te la paviment şi recunoaşte ale cui sunt urmele acestea!”.

20. Então, mandou prender os sacer­dotes com suas mulheres e filhos, os quais lhe mostraram as entradas secretas por onde se introduziam para vir consumir o que havia na mesa.

20. Regele a zis: „Văd urme de bărbaţi, de femei şi de copii”.

21. O rei mandou matá-los e pôs Bel à disposição de Daniel que o destruiu, assim como seu templo.*

21. Atunci, regele s-a înfuriat, i-a adunat pe preoţi, pe femeile şi pe copiii lor. Ei i-au arătat uşile ascunse prin care intrau şi consumau ceea ce era pe masă.

22. Lá havia também um grande dragão, que os babilônios veneravam.

22. Regele i-a ucis şi l-a abandonat pe Bel lui Daniél, iar el l-a distrus împreună cu templul său.

23. O rei disse a Daniel: “Pretenderás também dizer que aquele é de bronze? Vive, come, bebe. Tu não podes negar que seja um deus vivo.

23. Era un dragon mare şi babiloniénii îl cinsteau.

24. Adora-o, então”. “Eu adoro” – replicou Daniel – “unicamente o Senhor, meu Deus, porque ele é um Deus vivo.

24. Regele i-a zis lui Daniél: „Nu poţi spune că acesta nu este un dumnezeu viu. Prosternă-te înaintea lui!”.

25. Ó rei, dá-me licença para fazê-lo, e, sem espada nem bastão, matarei o dragão.” “Eu te concedo” – disse o rei.

25. Daniél i-a zis regelui: „Eu mă voi prosterna înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru că el este Dumnezeul cel viu. Iar tu, rege, dă-mi dreptul şi-l voi ucide pe dragon fără sabie şi fără toiag”.

26. Então, Daniel tomou breu, gordura e pelos, cozinhou tudo junto, e com isso fez umas bolas e meteu-as na boca do dragão, que estourou e morreu. Daniel exclamou: “Eis aí o que adoráveis!”.

26. Regele i-a zis: „Îţi dau”.

27. Quando os babilônios souberam, ficaram sumamente indignados, e amotinaram-se contra o rei aos gritos de: “O rei tornou-se judeu! Destruiu Bel; e agora fez perecer o dragão e matar os sacerdotes”.

27. Daniél a luat smoală, seu şi păr şi le-a fiert împreună. A făcut turte şi i le-a dat în gură dragonului. Și, mâncându-le, dragonul a crăpat. Atunci, [Daniél] a zis: „Iată ce cinstiţi voi!”.

28. Vie­ram à presença do rei e disseram-lhe: “Entrega-nos Daniel; do contrário, nós te mataremos, bem como toda a tua família.

28. Când babiloniénii au auzit, s-au înfuriat foarte mult şi au venit împreună împotriva regelui şi au zis: „Regele s-a făcut iudeu: pe Bel l-a răsturnat, dragonul l-a ucis şi pe preoţi i-a măcelărit”.

29. Diante da violência com que o ameaçavam, o rei viu-se forçado a entregar-lhes Daniel,

29. Și, venind, i-au spus regelui: „Dă-ni-l pe Daniél; dacă nu, te vom ucide pe tine şi casa ta!”.

30. que eles jogaram à cova dos leões, onde permaneceu seis dias.

30. Regele, văzând că îl presau foarte mult forţându-l, li l-a dat pe Daniél.

31. Na cova havia sete leões, aos quais davam cotidianamente dois corpos humanos e dois carneiros. Porém, daquela vez, nada lhes foi distribuído, a fim de que devorassem Daniel.

31. Aceştia l-au aruncat în groapa cu lei şi el a stat acolo şase zile.

32. Ora, o profeta Habacuc vivia naquele tempo na Judeia. Acabava de cozinhar um caldo e picava pão dentro dele em uma pane­la, para levá-lo aos ceifadores no campo.

32. Erau în groapă şapte lei şi li se dădeau în fiecare zi două trupuri şi două oi. Dar atunci nu li s-a dat, ca să-l devoreze pe Daniél.

33. Mas um anjo do Senhor disse-lhe: “Leva esta refeição à Babilônia, a Daniel, que se encontra na cova dos leões”.

33. Habacúc era un profet în Iudéea. El a fiert o fiertură şi a frânt pâini într-un vas şi mergea la ogor ca să le ducă secerătorilor.

34. “Senhor” – disse Habacuc –, “nunca vi Babilônia, e não conheço essa cova.”

34. Îngerul Domnului i-a zis lui Habacúc: „Du prânzul pe care îl ai în Babilón, lui Daniél, în groapa cu lei!”.

35. Então o anjo, segurando-o pelo alto da cabeça, transportou-o pelos cabelos, em um fôlego, até a Babilônia, em cima da cova.

35. Dar Habacúc a zis: „Doamne, eu nu am văzut Babilónul şi nu cunosc groapa”.

36. “Daniel, Daniel, chamou, toma a refeição que Deus te envia.”

36. Îngerul Domnului l-a apucat de creştet şi, ridicându-l de părul capului său, l-a dus în Babilón, deasupra gropii, cu viteza duhului său.

37. E Daniel respondeu: “Ó Deus, vós pensastes em mim! Vós não abandonastes os que vos amam!”.

37. Habacúc a strigat, zicând: „Daniél, Daniél, ia prânzul pe care ţi l-a trimis Dumnezeu!”.

38. Depois disso, pôs-se a comer, enquanto o anjo do Senhor transportava de volta Habacuc a seu domicílio.

38. Daniél a zis: „Într-adevăr, ţi-ai amintit de mine, Dumnezeule, şi nu-i părăseşti pe cei care te iubesc”.

39. Ao sétimo dia, veio o rei chorar Da­niel. Ao acercar-se da cova, porém, olhou para dentro e aí avistou Daniel sentado.

39. Daniél, ridicându-se, a mâncat. Iar îngerul lui Dumnezeu l-a dus înapoi imediat pe Habacúc la locul său.

40. E bem alto exclamou: “Vós sois grande, Senhor, Deus de Daniel. Não existe outro Deus além de vós!”.

40. Regele a venit a şaptea zi plângându-l pe Daniél. A venit la groapă, s-a uitat şi, iată, Daniél stătea şezut.

41. Mandou retirá-lo da cova dos leões e lá jogou todos aqueles que haviam tentado eliminá-lo, os quais foram imediatamente devorados, sob seus olhos.

41. Și, strigând cu glas puternic, a zis: „Mare eşti tu, Doamne Dumnezeul lui Daniél, şi nu este altul în afară de tine!”.

42. Então, disse o rei: “Que todos os habitantes da terra reverenciem o Deus de Daniel, porque é um salvador que opera sinais e prodígios em toda a terra, e salvou Daniel da cova dos leões”.*

42. L-a scos [de acolo], iar pe cei care cereau pieirea lui i-a aruncat în groapă şi au fost devoraţi imediat înaintea lui.