Gênesis, 47

1. José foi, pois, informar o faraó: “Meu pai – disse ele – e meus irmãos chegaram da terra de Canaã com suas ovelhas, seus bois e tudo o que lhes pertence. Eles estão na terra de Gessen”.

1. Iosíf s-a dus şi i-a făcut cunoscut lui Faraón și i-a spus: „Tatăl meu şi fraţii mei, cu turmele lor, cu cirezile lor şi cu tot ce au ei, au venit din ţara Canaán; iată, sunt în ţinutul Goşén”.

2. José levara cinco de seus irmãos, que apresentou ao faraó.

2. Din grupul fraţilor săi a luat cinci bărbaţi şi i-a prezentat înaintea lui Faraón.

3. Este disse-lhes: “Qual é vossa profissão?”. Responderam: “Teus servos são pastores, como sempre o foram nossos pais.

3. Faraón i-a întrebat pe fraţii lui: „Cu ce vă ocupați?”. Ei au răspuns lui Faraón: „Servitorii tăi sunt păstori la turmă, atât noi, cât şi părinţii noştri”.

4. Viemos – ajuntaram eles – para morar no país porque não há mais pastagem para os rebanhos de teus servos, sendo muito grande a fome na terra de Canaã. Permite, pois, aos teus servos habitarem na terra de Gessen”.

4. I-au mai zis lui Faraón: „Noi am venit ca să locuim ca străini în ţară, pentru că nu mai este păşune pentru turmele servitorilor tăi, căci este o foamete grea în ţara Canaán. Îngăduie, acum, servitorilor tăi să locuiască în ţinutul Goşén!”.

5. O faraó disse a José: “Teu pai e teus irmãos vieram para junto de ti; a terra do Egito está à tua disposição: instala-os na me­lhor parte do país.

5. Faraón i-a zis lui Iosíf: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.

6. Que eles habitem na terra de Gessen; e, se conheces entre eles alguns que sejam capazes, os porás à fren­te dos rebanhos que me pertencem”.

6. Ţara Egiptului este înaintea ta; aşază-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Goşén. Şi, de cunoşti printre ei oameni viteji, pune-i căpetenii peste turmele pe care le am!”.

7. José fez então vir Jacó, seu pai, e o apresentou ao faraó.

7. Iosíf l-a adus pe Iacób, tatăl său, şi l-a prezentat înaintea lui Faraón. Iacób l-a binecuvântat pe Faraón.

8. Jacó abençoou o faraó. Este disse-lhe: “Que idade tens?”.

8. Faraón l-a întrebat pe Iacób: „Câte sunt zilele anilor vieţii tale?”.

9. Jacó respondeu-lhe: “O número dos anos de minha peregrinação é de cento e trinta anos. Curtos e maus foram os anos de minha vida, e não atingiriam o número dos que viveram meus pais durante sua peregrinação”.

9. Iacób i-a răspuns lui Faraón: „Zilele anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puţine şi rele au fost zilele anilor vieţii mele şi n-au ajuns zilele anilor vieţii părinţilor mei în zilele pribegiei lor”.

10. E, depois de ter abençoado o faraó, Jacó despediu-se dele.

10. Iacób l-a binecuvântat pe Faraón şi a ieșit din fața lui Faraón.

11. José instalou seu pai e seus irmãos em uma propriedade do país do Egito, na melhor parte da região, a terra de Ramsés, como o tinha ordenado o faraó.

11. Iosíf i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o proprietate în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraón.

12. E José forneceu víveres a seu pai, a seus irmãos e a toda sua família, proporcionalmente ao número dos filhos.

12. Iosíf s-a îngrijit de pâinea pentru tatăl său, pentru fraţii săi şi pentru toată casa tatălui său, după numărul copiilor.

13. E faltou pão em toda a terra, porque a fome era tão violenta que a terra do Egito e a terra de Canaã estavam esgotadas.

13. Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte grea; ţara Egiptului şi ţara Canaán erau epuizate din pricina foametei.

14. José tinha ajuntado todo o dinheiro que se encontrava no Egito e em Canaã, como preço do trigo que compravam, e o tinha depositado no tesouro do faraó.

14. Iosíf a adunat tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaán în schimbul grâului pe care ei îl cumpărau şi a dus argintul în casa lui Faraón.

15. Quando havia acabado todo o di­nheiro do Egito e de Canaã, todos os egípcios vieram dizer a José: “Dá-nos pão. Por que morreremos na tua presença por falta de dinheiro?”.

15. Când s-a terminat argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaán, toţi egipténii au venit la Iosíf şi au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în faţa ta? Căci s-a terminat argintul”.

16. José respondeu: “Trazei vossos animais, se não tendes dinheiro, e vos darei pão em troca”.

16. Iosíf a zis: „Aduceţi vitele voastre şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre dacă s-a terminat argintul”.

17. Trouxeram, pois, seus animais a José, o qual lhes deu pão em troca dos cavalos, dos rebanhos de ovelhas, dos bois e dos jumentos. Dessa forma, naquele ano, fornecera-lhes pão em troca de todos os seus rebanhos.

17. Şi-au adus vitele la Iosíf şi Iosíf le-a dat [pâine] în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite şi în schimbul măgarilor. În anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor.

18. E aquele ano passou. No ano seguinte, voltaram a ele e disseram-lhe: “Não podemos ocultar do meu senhor que o dinhei­ro, tendo-se esgotado, e nossos animais, tendo já passado para as mãos de meu senhor, não nos restam agora senão nossos corpos e nossas terras para oferecer ao meu senhor.

18. După ce s-a terminat anul acela, au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru că s-a terminat argintul şi că turmele de animale sunt la domnul nostru; nu ne-au mai rămas înaintea domnului nostru decât cadavrele şi pământurile noastre.

19. Por que perecermos diante de teus olhos, nós e nossas terras? Compra-nos a nós e a nossas terras em troca de pão, e nós e nossas terras seremos escravos do faraó. Dá-nos sementes, para que vivamos e não morramos, e não seja desolado o nosso solo”.

19. De ce să pierim sub ochii tăi noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul pâinii. Vom deveni sclavi ai lui Faraón noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim şi pentru ca pământul să nu fie devastat!”.

20. José adquiriu, assim, para o faraó, todas as terras do Egito, porque cada egípcio vendia o seu campo, obrigado pela fome; e o país tornou-se propriedade do faraó.

20. Iosíf a cumpărat pentru Faraón toate pământurile Egiptului; căci egipténii şi-au vândut fiecare ogorul, pentru că foametea era puternică. Şi ţara devenit a lui Faraón.

21. De um extremo a outro do território, ele reduziu a população à servidão.

21. Cât despre popor, l-a făcut să treacă în cetăţi, de la o margine la alta a hotarelor Egiptului.

22. As terras dos sacerdotes foram as únicas que não comprou, porque estes recebiam do faraó uma ração determinada para o seu sustento. Por isso, não venderam suas propriedades.

22. Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o hotărâre de la Faraón pentru preoții care mâncau din ceea ce hotărâse Faraón să li se dea; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile.

23. José disse ao povo: “Eu vos comprei hoje, vós e vossas terras, para o faraó.­ Aqui tendes sementes: semeai vossos campos.

23. Iosíf a zis poporului: „Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi şi pământurile voastre pentru Faraón! Iată, aveţi sămânţă, ca să puteţi semăna pământul!

24. No tempo da colheita, dareis a quinta parte ao faraó: as outras quatro partes vos servirão para semente do campo e para vosso alimento com vossos filhos e os que moram convosco”.

24. La vremea recoltei, veţi da a cincea parte lui Faraón; iar [celelalte] patru părţi să fie în mâinile voastre ca sămânţă pentru câmp, ca hrană pentru voi şi pentru cei din casele voastre şi ca hrană pentru copiii voştri”.

25. Eles responderam: “Tu nos salvaste a vida. Tenhamos graça aos olhos de meu senhor e seremos de bom grado escravos do faraó”.

25. Ei au zis: „Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm har în ochii domnului nostru şi vom deveni sclavi ai lui Faraón!”.

26. José instituiu assim uma lei que ainda hoje está em vigor, em virtude da qual uma quinta parte da colheita pertence ao faraó. Somente as terras dos sacerdotes não se tornaram sua propriedade.

26. Din aceasta Iosíf a pus să fie o hotărâre care este până astăzi pe teritoriul Egiptului: a cincea parte să i se dea lui Faraón; numai pământul preoţilor era al lor; nu devenise al lui Faraón.

27. Israel estabeleceu-se, pois, no Egi­to, na terra de Gessen. Adqui­riram ali propriedades, foram fecundos e multiplicaram-se grandemente.

27. Israél a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Goşén. Ei au luat din el în stăpânire, au fost rodnici şi s-au înmulţit foarte mult.

28. Jacó viveu ainda dezes­sete anos no Egito. A duração de sua vida foi de cento e quarenta e sete anos.

28. Iacób a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; zilele lui Iacób, anii vieţii sale, au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.

29. E, aproximando-se do seu termo os dias de Israel, chamou o seu filho José e disse-lhe: “Se achei graça diante de teus olhos, põe, rogo-te, tua mão debaixo de minha coxa e promete-me, com toda a bondade e fidelidade, que não me enterrarás no Egito.

29. Când s-au apropiat zilele ca Israél să moară, l-a chemat pe fiul său Iosíf şi i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, pune mâna sub coapsa mea şi fă cu mine după bunăvoinţă şi adevăr: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt!

30. Quando eu me tiver deitado com meus pais, me levarás para fora do Egito e me enterrarás junto deles em seu túmulo”. José respondeu: “Farei como dizes”. “Jura-me” – replicou Jacó.

30. Când mă voi culca împreună cu părinţii mei, să mă duci din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor!”. Şi el a zis: „Voi face după cuvântul tău”.

31. José jurou-lhe e Israel prostrou-se sobre a cabeceira de sua cama.*

31. El i-a zis: „Jură-mi!”. Şi [Iosíf] i-a jurat. Apoi Israél s-a prosternat cu faţa pe căpătâiul patului.