Deuteronômio, 9

1. “Ouve, Israel: Hoje passarás o Jordão para despojar nações maiores e mais fortes do que tu, cidades importantes cujas muralhas sobem até o céu,

1. Ascultă, Israél! Astăzi treci Iordánul ca să intri şi să iei în stăpânire popoare mai mari şi mai puternice decât tine, cetăţi mari şi întărite [cu ziduri] până la cer,

2. um povo forte e de alta estatura, descendente dos enacim, que conheces e dos quais ouviste dizer: ‘Quem poderá enfrentar os filhos de Enac?’.

2. un popor mare şi înalt [la statură], fiii lui Anác pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit: «Cine poate să stea în faţa fiilor lui Anác?».

3. Sabe, pois, hoje, que o Senhor, teu Deus, marcha diante de ti como um fogo devorador. É ele quem os destruirá e os esmagará diante de ti, de tal forma que tu os despojarás e os aniquilarás prontamente, como o Senhor te prometeu.

3. Să ştii astăzi că Domnul Dumnezeul tău merge el însuşi înaintea ta! El este un foc mistuitor şi îi va nimici: el îi va umili înaintea ta şi tu îi vei lua în stăpânire şi-i vei distruge îndată, după cum ţi-a spus Domnul.

4. Depois que o Senhor, teu Deus, os tiver expulsado de diante de ti, não digas no teu coração: ‘Por causa de minha justiça é que o Senhor me introduziu na posse dessa terra’. Porque é por causa da perversidade dessas nações que o Senhor as despoja diante de ti.

4. Să nu spui în inima ta, când Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta: «Pentru dreptatea mea m-a făcut Domnul să intru ca să iau în stăpânire ţara aceasta!». Din cauza răutăţii popoarelor acelora Domnul îi izgoneşte din faţa ta.

5. Não é pela tua justiça nem pela retidão do teu coração que entrarás na posse de suas terras, mas é por causa da perversidade dessas nações que o Senhor as despoja diante de ti. E é também porque o Senhor, teu Deus, quer cumprir a palavra que deu com juramento a teus pais, Abraão, Isaac e Jacó.

5. Nu pentru dreptatea ta, nici pentru corectitudinea inimii tale intri tu să iei în stăpânire ţara lor, ci din pricina răutăţii acelor popoare Domnul Dumnezeul tău îi izgoneşte din faţa ta, pentru ca să se împlinească cuvântul pe care l-a jurat Domnul părinţilor tăi, lui Abrahám, lui Isáac şi lui Iacób.

6. Sabe, pois, que não é pela tua justiça que o Senhor, teu Deus, te dá a posse dessa terra excelente, porque és um povo de cabeça dura.

6. Să ştii că nu pentru dreptatea ta Domnul Dumnezeul tău îţi dă ţara aceasta bună ca s-o iei în stăpânire, căci tu eşti un popor încăpăţânat!

7. Lembra-te, não te esqueças de que modo irritaste o Senhor, teu Deus, no deserto. Desde o dia em que saíste do Egito até que chegaste a este lugar, não cessaste de ser rebelde ao Senhor.

7. Adu-ţi aminte şi nu uita cum l-ai mâniat pe Domnul Dumnezeul tău în pustiu! Din ziua când ai ieşit din ţara Egiptului până când aţi ajuns în locul acesta aţi murmurat împotriva Domnului!

8. Em Horeb, o provocaste de tal forma que ele, irado, quis aniquilar-te.

8. La Hóreb l-aţi provocat la mânie pe Domnul şi Domnul s-a mâniat împotriva voastră voind să vă nimicească.

9. Quando eu subi ao monte para receber as tábuas de pedra, as tábuas da alian­ça que o Senhor fez convosco, permaneci no monte quarenta dias e quarenta noites, sem comer pão nem beber água.

9. Când am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră, tablele alianţei pe care a încheiat-o Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fără să mănânc pâine şi fără să beau apă.

10. E o Senhor entregou-me as duas tábuas de pedra escritas com o dedo de Deus, nas quais estavam gravadas todas as palavras que o Senhor vos tinha dirigido no monte, no meio do fogo, no dia da assembleia.

10. Domnul mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau toate cuvintele pe care Domnul vi le-a spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.

11. Passados quarenta dias e quarenta noites, o Senhor entregou-me as duas tábuas de pedra, as tábuas da aliança.

11. La sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele alianţei.

12. O Senhor disse-me: ‘Vamos, desce prontamente daqui, porque o teu povo que tiraste do Egito corrompeu-se. Depressa se desviaram do caminho que lhes mandei seguir: fabricaram para si um ídolo fundido’.

12. Domnul mi-a zis: «Ridică-te şi coboară repede de aici, căci s-a pervertit poporul tău pe care l-ai scos din Egipt! S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o: şi-au făcut un chip turnat».

13. ‘Vejo – continuou o Senhor, que essa nação é um povo de cabeça dura.

13. Domnul mi-a zis: «Am văzut poporul acesta; este un popor încăpăţânat.

14. Deixa que eu o aniquile e apague o seu nome de debaixo do céu. Farei de ti uma nação mais forte e mais numerosa do que esta’.

14. Lasă-mă şi îi voi nimici şi le voi şterge numele de sub ceruri! Iar pe tine te voi face un popor mai puternic şi mai numeros decât el».

15. Tendo eu descido do monte, o qual ardia em fogo, trazendo na mão as duas tábuas da aliança,

15. M-am întors şi am coborât de pe munte – iar muntele ardea în foc – şi cele două table ale alianţei erau în cele două mâini ale mele.

16. verifiquei que vós tínheis de fato pecado contra o Senhor, vosso Deus, fabricando-vos um bezerro de metal fundido, e desviando-vos assim tão depressa do caminho que vos tinha traçado o Senhor.

16. M-am uitat şi, iată, păcătuiserăţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru făcându-vă un viţel turnat. V-aţi abătut repede de la calea pe care v-o poruncise Domnul.

17. Arrojei então de minhas mãos as duas tábuas e quebrei-as à vossa vista.

17. Am apucat cele două table, le-am aruncat din cele două mâini ale mele şi le-am sfărâmat înaintea ochilor voştri.

18. Prostrei-me em seguida diante do Senhor, como antes, e estive quarenta dias e quarenta noites sem comer pão, nem beber água, por causa de todos os pecados que tínheis cometido, fazendo o que é mau aos olhos do Senhor, e provocando-o à ira.

18. Am căzut [cu faţa] la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte. Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi nu am mâncat pâine şi nu am băut apă din cauza tuturor păcatelor voastre pe care le făcuserăţi, săvârşind răul înaintea Domnului, mâniindu-l,

19. Eu estava aterrado vendo o furor do Senhor contra ti, a ponto de te querer destruir. Entretanto, ainda desta vez ele me ouviu.

19. pentru că mă temeam de mânia şi de furia cu care se mâniase Domnul împotriva voastră ca să vă nimicească. Şi Domnul m-a ascultat şi de data aceasta.

20. Também contra Aarão o Senhor estava de tal forma irado que queria matá-lo, mas eu intercedi também por Aarão.

20. Domnul se mâniase mult şi pe Áaron, voind să-l piardă; eu m-am rugat în acel timp şi pentru el.

21. Quanto ao objeto de vosso pecado, o bezerro que tínheis feito, tomei-o, atirei-o ao fogo e o fiz em pedaços, esmagando-o até que fosse reduzido a pó; e joguei esse pó na torrente que desce da montanha.

21. Am luat păcatul pe care-l făcuserăţi – viţelul – şi l-am ars în foc, l-am sfărâmat şi l-am pisat bine, până când a devenit pulbere. Apoi am aruncat pulberea în râul care cobora din munte.

22. Provocastes também o Senhor em Tabera, em Massa e em Quibrot-Hataava.

22. Apoi şi la Tabéra, la Mássa şi la Chibrót-Hataavá voi l-aţi mâniat pe Domnul.

23. Quando o Senhor quis que partísseis de Cades Barne, dizendo: ‘Subi e tomai posse da terra que vos dei’, vós vos rebelastes contra a ordem do Senhor, desconfiando dele e não ouvistes a sua voz.

23. Şi când v-a trimis Domnul de la Cádeş-Barnéa zicând: «Mergeţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!», voi v-aţi împotrivit cuvântului Domnului Dumnezeului vostru, nu l-aţi crezut şi nu aţi ascultat de glasul lui.

24. Desde que vos conheço, fostes sempre rebeldes ao Senhor.

24. Aţi murmurat împotriva Domnului din ziua în care v-am cunoscut.

25. Fiquei, portanto, quarenta dias e quarenta noites prostrado diante do Senhor, porque vos queria aniquilar.

25. Am căzut [cu faţa] la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi m-am aruncat [cu faţa] la pământ, pentru că Domnul spusese că voia să vă nimicească.

26. Orando, eu disse-lhe: Senhor Javé, não des­truais vosso povo, vossa herança, que res­gatastes com a vossa grandeza e tirastes do Egito com mão forte.

26. M-am rugat Domnului şi am zis: «Stăpânul meu, Doamne, nu-l nimici pe poporul tău, moştenirea ta, pe cel pe care l-ai răscumpărat cu măreţia ta şi pe care l-ai scos din Egipt cu mână puternică!

27. Lembrai-vos de vossos servos Abraão, Isaac e Jacó. Não olheis para a dureza desse povo, para sua maldade e seu pecado,

27. Adu-ţi aminte de slujitorii tăi, de Abrahám, de Isáac şi de Iacób! Nu privi la încăpăţânarea acestui popor, nici la răutatea lui şi nici la păcatul lui!

28. para que os ha­bitantes da terra de onde nos tirastes não digam: O Senhor não podia introduzi-los na terra que lhes tinha prometido, ou então: ele os odiava, e por isso tirou-os, a fim de matá-los no deserto.

28. Să nu spună ţara din care ne-ai scos: ‹pentru că Domnul nu a putut să-i ducă în ţara despre care le-a vorbit şi pentru că îi ura, i-a scos ca să-i ucidă în pustiu!›.

29. E não obstante, eles são o vosso povo, a vossa herança, que tirastes do Egito com a vossa grande força e com o vosso braço estendido.”

29. Ei, însă, sunt poporul tău şi moştenirea ta, pe care i-ai scos din Egipt cu puterea ta cea mare şi cu braţul tău întins».