Fondare 130 Risultati per: alb

  • Mulţi vor fi purificaţi, albiţi şi şlefuiţi. Cei nelegiuiţi vor continua să săvârşească nelegiuirea şi niciun nelegiuit nu va înţelege; dar cei pricepuţi vor înţelege. (Cartea profetului Daniél 12, 10)

  • A pus să fie via mea o devastare, smochinul, un trunchi. L-a decojit și l-a aruncat, iar rădăcinile sale s-au albit. (Cartea profetului Ioél 1, 7)

  • M-am uitat în timpul nopții și, iată, era un om călare pe un cal roșu. Stătea între mirții care erau într-o vale adâncă și în urma lui erau cai roșii, roibi și albi. (Cartea profetului Zaharía 1, 8)

  • la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau cai bălțați și puternici. (Cartea profetului Zaharía 6, 3)

  • Caii negri, care erau la unul dintre care, ieșeau spre ținutul din nord, iar cei albi au ieșit după ei; cei bălțați au ieșit spre ținutul Temán. (Cartea profetului Zaharía 6, 6)

  • Acest Ioan avea o haină din păr de cămilă şi centură de piele în jurul coapselor sale, iar hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică. (Evanghelia după sf. Matei 3, 4)

  • Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. (Evanghelia după sf. Matei 5, 36)

  • şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. (Evanghelia după sf. Matei 17, 2)

  • Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. (Evanghelia după sf. Matei 28, 3)

  • Ioan era îmbrăcat cu [o haină din] păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică (Evanghelia după sf. Marcu 1, 6)

  • Hainele lui au devenit strălucitoare, [atât de] albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi. (Evanghelia după sf. Marcu 9, 3)

  • Intrând în mormânt, au văzut un tânăr aşezat la dreapta, îmbrăcat cu o haină lungă, albă, şi au fost cuprinse de spaimă. (Evanghelia după sf. Marcu 16, 5)


“Há alegrias tão sublimes e dores tão profundas que não se consegue exprimir com palavras. O silêncio é o último recurso da alma, quando ela está inefavelmente feliz ou extremamente oprimida!” São Padre Pio de Pietrelcina