1. M-am întors, mi-am ridicat ochii, m-am uitat și, iată, erau patru care ce ieșeau dintre doi munți, iar munții erau munți de bronz.

2. La carul dintâi erau cai roșii, iar la carul al doilea erau cai negri;

3. la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau cai bălțați și puternici.

4. Am luat cuvântul și i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce sunt aceștia, domnul meu?”.

5. Îngerul a răspuns și mi-a zis: „Aceștia sunt cele patru vânturi ale cerului care ies după ce au stat în preajma stăpânului întregului pământ”.

6. Caii negri, care erau la unul dintre care, ieșeau spre ținutul din nord, iar cei albi au ieșit după ei; cei bălțați au ieșit spre ținutul Temán.

7. Cei puternici au ieșit și au cerut să meargă să cutreiere pământul. [Îngerul] a zis: „Mergeți și cutreierați pământul!”. Iar ei au cutreierat pământul.

8. El m-a strigat și mi-a zis: „Vezi, cei care ies spre ținutul de nord mi-au liniștit duhul în ținutul de nord”.

9. Cuvântul Domnului a fost către mine.

10. Ia de la captivi, de la Heldái, de la Tobía și de la Iedaia, care vin din Babilón, și adu-le în ziua aceea, adu-le în casa lui Iosía, fiul lui Sofonía,

11. ia argint și aur și fă cununi și pune pe capul lui Iósue, fiul lui Iehóțadac, marele preot.

12. Spune-i: „Așa zice Domnul Sabaót: «Iată un om al cărui nume este Vlăstar. Din locul lui va răsări și va reclădi templul Domnului!

13. El va reclădi templul Domnului și va purta splendoarea.Va sta și va domni pe tronul său. Va fi un preot lângă tronul său și o înțelegere pașnică va fi între ei»”.

14. Cununile vor fi pentru Hélem, pentru Tobía, pentru Iedaia și pentru Hen, fiul lui Sofonía, ca memorial în templul Domnului.

15. Cei de departe vor veni și vor reclădi templul Domnului. Și veți cunoaște că Domnul Sabaót m-a trimis la voi. Va fi [așa] dacă veți asculta de glasul Domnului Dumnezeului vostru»”.





“O Senhor sempre orienta e chama; mas não se quer segui-lo e responder-lhe, pois só se vê os próprios interesses. Às vezes, pelo fato de se ouvir sempre a Sua voz, ninguém mais se apercebe dela; mas o Senhor ilumina e chama. São os homens que se colocam na posição de não conseguir mais escutar.” São Padre Pio de Pietrelcina