Cattolica Bibbia
 

Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi, 3

25. Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut

Versi relativi a Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi, 3:

Romani 3 se ocupă de universalitatea păcatului și a justificării prin credința în Isus Hristos. Capitolul subliniază că toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu și că mântuirea nu se realizează prin respectarea legii, ci prin credința în Isus Hristos.

Isaia 53:6: „Cu toții am mers rătăciți ca oile; fiecare s -a șters pe drumul său; dar Domnul a căzut asupra lui nelegiuirea tuturor.” Acest verset prezintă condiția universală a păcatului, care este menționată în Romani 3:23.

Psalmul 14:3: „Toți s -au abătut și au fost umpluți împreună: nu este nimeni care să facă bine, nu există nici măcar unul”. Acest verset subliniază și universalitatea păcatului, care este accentuat în Romani 3:10-12.

Galateni 2:16: „Știind că omul nu este justificat de lucrările legii, ci de credința în Isus Hristos, am crezut și în Isus Hristos, ca să fim justificați prin credința în Hristos și nu prin lucrările legii ; din lege, nici o carne nu va fi justificată ". Acest verset reflectă tema centrală a Romanilor 3, care este justificarea prin credința în Isus Hristos și nu prin lucrările legii.

Efeseni 2:8-9: „Căci prin har ești mântuit, prin credință; și acest lucru nu vine de la tine, este darul lui Dumnezeu; nu din lucrări, astfel încât nimeni nu poate să gronizeze”. Aceste versete vorbesc și despre justificare prin credință și nu prin lucrări, o temă care este centrală în Romani 3.

Evrei 9:22: „Și aproape toate lucrurile, conform legii, se purifică cu sânge; și fără vărsare de sânge nu există nicio remisiune”. Acest verset subliniază importanța sacrificiului lui Isus Hristos ca o formă de ispășire a păcatelor, o temă care este abordată în Romani 3:25-26.





“Queira o dulcíssimo Jesus conservar-nos na Sua graça e dar-nos a felicidade de sermos admitidos, quando Ele quiser, no eterno convívio…” São Padre Pio de Pietrelcina