1. De aceea, având această slujire pe care am primit-o din îndurare, nu ne descurajăm,

2. ci am renunţat la cele ascunse ale ruşinii, nu umblăm cu viclenie şi nici nu falsificăm cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, arătând adevărul, ne prezentăm în faţa conştiinţei oricărui om înaintea lui Dumnezeu.

3. Şi chiar dacă evanghelia noastră este sub un văl, ea este ascunsă de văl pentru cei care se pierd,

4. pentru cei necredincioşi, cărora dumnezeul veacului acestuia le-a orbit minţile ca să nu vadă strălucirea evangheliei gloriei lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu.

5. Căci nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos Domnul, iar noi suntem sclavi ai voştri de dragul lui Isus.

6. Într-adevăr, Dumnezeu, care a zis: „Să strălucească lumina din întuneric!”, el însuşi a strălucit în inimile noastre pentru luminarea cunoaşterii gloriei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.

7. Dar noi avem această comoară în vase de lut, pentru ca puterea neobişnuită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.

8. Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi;

9. persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi.

10. Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru.

11. Căci noi care trăim suntem mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

12. Aşa încât în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa.

13. Dar având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit”, credem şi noi şi de aceea vorbim,

14. ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi.

15. De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu.

16. De aceea noi nu ne descurajăm, dimpotrivă, dacă omul nostru din afară se distruge, cel interior se înnoieşte din zi în zi,

17. căci suferinţa noastră scurtă şi uşoară ne aduce un belşug nemărginit al gloriei veşnice,

18. pentru că noi nu căutăm cele care se văd, dar cele care nu se văd, căci cele care se văd sunt temporare, pe când cele care nu se văd sunt veşnice.





“O Senhor se comunica conosco à medida que nos libertamos do nosso apego aos sentidos, que sacrificamos nossa vontade própria e que edificamos nossa vida na humildade.” São Padre Pio de Pietrelcina