Scrisoarea a doua a sf. apostol Paul către Corinténi, 10

1. Eu însumi, Paul, vă rog pentru blândeţea şi îngăduinţa lui Cristos – eu care sunt atât de umilit când sunt de faţă între voi, dar plin de îndrăzneală când sunt departe –

2. vă rog să nu mă obligaţi ca, atunci când voi fi de faţă, să trebuiască să-mi arăt îndrăzneala pe care cred că trebuie să o întrebuinţez faţă de unii care susţin că noi umblăm după trup.

3. De fapt, deşi umblăm în trup, noi nu luptăm după trup,

4. căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru a distruge fortăreţele. Noi distrugem născocirile [minţii]

5. şi orice îngâmfare care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi cucerim orice minte ca să asculte de Cristos,

6. ba chiar suntem gata să pedepsim orice neascultare atunci când ascultarea voastră se va desăvârşi.

7. Priviţi lucrurile în faţă! Dacă cineva are convingerea că este al lui Cristos, să considere iarăşi aceasta: aşa cum el este al lui Cristos, tot aşa suntem şi noi.

8. Şi chiar dacă m-aş mândri ceva mai mult cu autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul spre edificarea şi nu spre distrugerea voastră, nu mă voi ruşina.

9. Nu aş vrea să se pară că aş vrea să vă înspăimânt cu scrisorile mele,

10. căci ei spun: „Scrisorile lui sunt grele şi tari, dar când el este prezent, trupul său este slab, iar cuvântul lui este dispreţuit”.

11. Cel care consideră astfel [să-şi dea seama] că aşa cum suntem în cuvintele din scrisori când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi în faptă când vom fi de faţă!

12. Noi nu îndrăznim să ne judecăm egali sau să ne comparăm pe noi înşine cu unii care se recomandă singuri, căci, pentru că se măsoară cu ei înşişi şi se compară cu ei înşişi, nu au minte.

13. Noi, însă, nu ne mândrim peste măsură, ci după măsura regulii pe care ne-a dat-o Dumnezeu ca măsură, ca să putem ajunge până la voi.

14. Căci nu ne întindem peste măsură, ca şi cum n-am fi ajuns până la voi, căci am ajuns la voi cu evanghelia lui Cristos.

15. Noi nu ne lăudăm peste măsură cu truda altora, dar avem speranţa că, tot crescând în credinţa noastră, vom creşte din ce în ce mai mult după măsura noastră,

16. ca să vestim evanghelia şi [în ţinuturile de] dincolo de voi, nu în ţinutul altuia şi să ne lăudăm cu lucrurile gata pregătite.

17. Însă „cine se laudă, în Domnul să se laude!”,

18. căci nu cel care se laudă pe sine este vrednic de cinste, ci acela pe care Domnul îl laudă.