Evanghelia după sf. Matei, 27

1. (Mc 15,1; Lc 23,1-2; In 18,28-32) Iar când s-a făcut dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut consiliu împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte.

2. Şi, legându-l, l-au dus şi l-au predat lui Pilát, guvernatorul.

3. (Fap 1,18-19) Atunci Iúda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remuşcare, a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,

4. spunând: „Am păcătuit, vânzând sânge nevinovat”. Dar ei i-au zis: „Ce ne priveşte? Tu vei vedea!”.

5. Şi aruncând arginţii în templu, a plecat şi s-a spânzurat.

6. Iar arhiereii, luând arginţii, au zis: „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt preţul sângelui”.

7. Iar ei, ţinând consiliu, au cumpărat cu [arginţii] Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor.

8. De aceea se numeşte ogorul acela până astăzi „Ogorul Sângelui”.

9. Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremía profetul, care zice: «Şi au luat treizeci de arginţi, preţul celui vândut, care a fost stabilit de fiii lui Israél

10. şi i-au dat pe Ogorul Olarului, aşa cum îmi poruncise Domnul».

11. (Mc 15,2-5; Lc 23,2-5; In 18,33-38) Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat, zicând: „Tu eşti regele iudeilor?”. Isus a răspuns: „Tu o spui”.

12. Şi, în timp ce era acuzat de arhierei şi de bătrâni, nu răspundea nimic.

13. Atunci i-a zis Pilát: „Nu auzi câte mărturisesc împotriva ta?”.

14. Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult.

15. (Mc 15,6-15; Lc 23,13-25; In 18,39–19,16) La fiecare sărbătoare, guvernatorul obişnuia să elibereze un deţinut pentru popor, pe care îl voiau ei.

16. Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Barába.

17. Deci, adunându-se ei, Pilát le-a zis: „Pe cine vreţi să vi-l eliberez: pe Barába sau pe Isus care se numeşte Cristos?”.

18. Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe mâna lui.

19. Şi, în timp ce şedea la judecată, soţia lui i-a trimis vorbă: „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui!”.

20. Dar arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Barába, iar pe Isus să-l dea la moarte.

21. Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l eliberez?”. I-au răspuns: „Pe Barába!”.

22. Pilát le-a zis: „Aşadar, ce să fac cu Isus care se numeşte Cristos?”. Au zis toţi: „Să fie răstignit!”.

23. El le-a spus: „Dar ce rău a făcut?”. Ei însă strigau şi mai tare: „Să fie răstignit!”.

24. Văzând Pilát că nu foloseşte la nimic, dimpotrivă, agitaţia devenea tot mai mare, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea poporului, spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele acesta. Voi veţi vedea!”.

25. Tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”.

26. Atunci li l-a eliberat pe Barába, iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit.

27. (Mc 15,16-20; In 19,2-3) Atunci, soldaţii guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta

28. şi, după ce l-au dezbrăcat, l‑au acoperit cu o mantie purpurie.

29. Împletind o coroană de spini, i‑au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind înaintea lui, îşi băteau joc de el, spunând: „Bucură-te, rege al iudeilor!”.

30. Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap.

31. După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

32. (Mc 15,21-32; Lc 23,26-43; In 19,17-27) În timp ce ieşeau, au găsit un om din Ciréne cu numele de Símon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea.

33. Ajungând la locul numit Gólgota, care înseamnă locul Craniului,

34. i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit să bea.

35. După ce l-au răstignit, au împărţit hainele lui aruncând zarurile;

36. apoi, aşezându-se, au rămas acolo să-l păzească.

37. Au pus deasupra capului său cauza [condamnării], scrisă [astfel]: „Acesta este Isus, regele iudeilor”.

38. Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga.

39. Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap

40. şi spunând: „Tu, care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile, salvează-te pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”.

41. La fel şi arhiereii îl luau în râs împreună cu cărturarii şi cu bătrânii şi spuneau:

42. „Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacă este regele Israélului, să coboare acum de pe cruce şi vom crede în el!

43. S-a încrezut în Dumnezeu! Să-l salveze acum dacă îl iubeşte! Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”.

44. Chiar şi tâlharii răstigniţi împreună cu el îl insultau.

45. (Mc 15,33-41; Lc 23,44-49; In 19,28-30) De la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al nouălea.

46. Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Elí, Elí, lemá sabactáni?”, care înseamnă „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”.

47. Unii dintre cei care stăteau acolo, auzind, spuneau: „Acesta îl cheamă pe Ilíe!”.

48. Şi, îndată, unul dintre ei a alergat şi, luând un burete, l-a înmuiat în oţet, l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea.

49. Iar ceilalţi spuneau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilíe să-l salveze!”.

50. Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, şi-a dat duhul.

51. Şi, iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat,

52. mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor morţi au înviat

53. şi, ieşind din morminte, după învierea lui, au venit în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.

54. Atunci centurionul şi cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înspăimântat şi au spus: „Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu!”.

55. Erau acolo şi multe femei care priveau de departe. Unele îl urmaseră pe Isus din Galiléea slujindu-i.

56. Printre ele erau Maria Magdaléna, Maria, [mama] lui Iacób şi a lui Iosíf, şi mama fiilor lui Zebedéu.

57. (Mc 15,42-47; Lc 23,50-56; In 19,38-42) Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimatéea, al cărui nume era Iosíf, care era şi el discipol al lui Isus.

58. Acesta, apropiindu-se, i-a cerut lui Pilát trupul lui Isus. Atunci Pilát a poruncit să-i fie dat.

59. Iosíf, luând trupul [lui Isus], l-a înfăşurat într-un giulgiu curat

60. şi l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat.

61. Iar Maria Magdaléna şi cealaltă Marie şedeau acolo, înaintea mormântului.

62. În ziua următoare, cea care este după ziua Pregătirii, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilát

63. şi i-au spus: „Domnule, ne-am amintit că acel înşelător a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile, voi învia».

64. Porunceşte deci să fie sigilat mormântul până în ziua a treia, ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure şi să spună poporului: «A înviat din morţi»! Iar înşelătoria aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima”.

65. Pilát le-a zis: „Aveţi garda, mergeţi şi sigilaţi cum ştiţi!”.

66. Ei s-au dus şi au asigurat mormântul, sigilând, împreună cu garda, piatra.