Evanghelia după sf. Matei, 18

1. (Mc 9,33-37; Lc 9,46-48) În ceasul acela s-au apropiat de Isus discipolii şi i-au spus: „Oare cine este mai mare în împărăţia cerurilor?”.

2. Chemând la sine un copil, l-a pus să stea în mijlocul lor

3. şi le-a spus: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

4. Aşadar, cine se va umili asemenea acestui copil, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor.

5. Şi oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte.

6. (Mc 9,42-48; Lc 17,1-2) Dar oricine ar scandaliza pe unul dintre aceştia mai mici, care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât [o piatră] de moară trasă de măgar şi să fie aruncat în adâncul mării.

7. Vai lumii pentru scandaluri! Căci este inevitabil să vină scandalurile, dar vai omului prin care vine scandalul!

8. Dacă mâna sau piciorul tău te scandalizează, taie-l şi aruncă-l de la tine! Căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop decât, având amândouă mâinile şi amândouă picioarele, să fii aruncat în focul veşnic.

9. Iar dacă ochiul tău te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în focul Gheenei.

10. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri.

11. „Căci Fiul Omului a venit să salveze ceea ce este pierdut”, probabil armonizare după Lc 19,10.

12. (Lc 15,1-7) Ce părere aveţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, oare nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă pe munte şi se duce să o caute pe cea rătăcită?

13. Şi dacă se întâmplă să o găsească, adevăr vă spun că se bucură pentru ea mai mult decât pentru cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.

14. Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.

15. (Lc 17,3) Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi! Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.

16. Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi «pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori»!

17. Dacă refuză să‑i asculte şi pe ei, spune-l Bisericii! Iar dacă refuză să asculte şi de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş!

18. Adevăr vă spun: tot ce veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

19. Iarăşi vă spun: dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri.

20. Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor”.

21. Atunci, Petru, apropiindu-se, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?”.

22. Isus i‑a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte.

23. De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi.

24. Când a început să ceară [conturile], i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi.

25. Întrucât nu avea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vânduți el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite [datoria].

26. Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!».

27. Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria.

28. Dar ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinári. Înşfăcându-l, îl strângea [de gât] spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!».

29. Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora, zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!».

30. Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria.

31. Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate.

32. Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat.

33. Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?».

34. Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria.

35. Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.