1. Era bolnav un oarecare Lazăr din Betánia, din satul Mariei şi al Mártei, sora ei.

2. Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav.

3. Aşadar, surorile au trimis să i se spună: „Doamne, iată, cel care-ţi e prieten este bolnav!”.

4. Auzind, Isus a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”.

5. Deşi Isus îi iubea pe Márta, pe sora ei şi pe Lazăr,

6. când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era.

7. Abia după aceea le-a spus discipolilor: „Să mergem din nou în Iudéea!”.

8. Discipolii i-au spus: „Rabbí, acum căutau iudeii să te bată cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?”.

9. Isus a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se poticneşte, pentru că vede lumina acestei lumi.

10. Însă dacă cineva umblă în timpul nopţii, se poticneşte, pentru că lumina nu este în el”.

11. După ce a spus acestea, a adăugat: „Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc”.

12. Atunci discipolii i-au zis: „Doamne, dacă doarme, va fi salvat!”.

13. De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit.

14. Aşadar, Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit

15. şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!”.

16. Atunci Tóma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: „Să mergem şi noi ca să murim cu el!”.

17. Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt.

18. Betánia era aproape de Ierusalím, cam la cincisprezece stádii.

19. Şi mulţi iudei veniseră la Márta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor.

20. Când a auzit că a venit Isus, Márta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă.

21. Aşadar, Márta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit!

22. Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”.

23. Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”.

24. Márta i-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”.

25. Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi;

26. şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?”.

27. Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.

28. După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă”.

29. Când a auzit, [Maria] s-a ridicat repede şi a venit la el.

30. Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Márta.

31. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo.

32. Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”.

33. Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat.

34. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?”. I-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi!”.

35. Şi Isus a lăcrimat.

36. Atunci iudeii au început să spună: „Iată cât de mult îl iubea!”.

37. Dar unii dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?”.

38. Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar [la intrare] era pusă o piatră.

39. Isus a zis: „Ridicaţi piatra!”. Márta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile”.

40. Isus i-a spus: „Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei vedea gloria lui Dumnezeu?”.

41. Au ridicat, deci, piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat.

42. Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”.

43. Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!”.

44. A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”.

45. (Mt 26,1-5; Mc 14,1-2; Lc 22,1-2) Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au crezut în el.

46. Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le‑au spus ce făcuse Isus.

47. Aşadar, arhiereii şi fariseii, adunând Sinédriul, au spus: „Ce să facem, pentru că acest om face multe semne?

48. Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el; vor veni románii, ne vor lua pe noi [şi vor distruge] şi sanctuarul nostru, şi neamul”.

49. Unul dintre ei, Caiáfa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic,

50. nici nu înţelegeţi că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam”.

51. Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus avea să moară pentru popor.

52. Şi nu numai pentru popor, ci şi pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu.

53. Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă.

54. De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu discipolii.

55. Era aproape Paştele iudeilor şi mulţi din provincie au urcat la Ierusalím înainte de Paşte, ca să se purifice.

56. Îl căutau pe Isus şi spuneau unii către alţii în timp ce stăteau în templu: „Ce credeţi, oare să nu vină la sărbătoare?”.

57. De fapt, arhiereii şi fariseii dăduseră ordin ca, dacă ştie cineva unde este, să-l denunţe, ca să-l aresteze.





“Se tanta atenção é dada aos bens desta Terra, quanto mais se deve dar aos do Céu? Faça, portanto, uma boa leitura espiritual, a santa meditação, o exame de consciência, e fará progresso na perfeição cristã e no amor de Jesus.” São Padre Pio de Pietrelcina