Cartea lui Iob, 14
12. Şi omul se culcă şi nu se mai ridică, până când vor fi cerurile nu se trezeşte şi nu se scoală din somnul său. Denunţ şi lamentaţie
12. Şi omul se culcă şi nu se mai ridică, până când vor fi cerurile nu se trezeşte şi nu se scoală din somnul său. Denunţ şi lamentaţie
În Iov Capitolul 14, personajul își exprimă angoasa în fața brevității vieții umane și a inevitabilității morții. El se întreabă dacă va exista speranță după moarte și reflectă asupra tranziției existenței umane. Versurile selectate mai jos abordează teme legate de fragilitatea vieții umane și a speranței în Dumnezeu.
Psalmul 39:4-5: „Fă-mă să știu, Doamne, sfârșitul meu și măsura zilelor mele ce simt cât de fragil sunt. Iată, zilele mele s-au făcut ca palmă; timpul vieții mele nu este ca nimic Înainte de tine, de fapt, fiecare om, oricât de ferm, este total vanitate. " Acest psalm exprimă aceeași angoasă prezentă în inima lui Iov despre fragilitatea vieții umane și despre brevetul timpului.
Psalmul 90:12: „Învață -ne să ne spunem zilele noastre, că putem ajunge la inima înțeleaptă”. Acest psalm abordează, de asemenea, tranziția vieții umane și importanța evaluării fiecărui moment ca și cum ar fi ultimul.
1 Corinteni 15:51-52: „Iată, spun un mister aici: de fapt, nu vom dormi cu toții, dar cu toții vom fi transformați într-un ochi deschis și apropiat, înainte de ultima trompetă; căci trompeta va suna, iar ei morți vor fi incorecți cu incoruptibili și vom fi transformați ". În acest verset, Pavel vorbește despre speranță în învierea și transformarea corpului uman într -un corp glorificat.
2 Corinteni 4:16-18: „Prin urmare, nu ne descompunem; dar, chiar dacă omul nostru exterior este corupt, interiorul, cu toate acestea, se reînnoiește de la zi la alta. Deoarece necazul nostru ușor și momentan produce o greutate eternă pentru noi. de glorie foarte excelentă; nefiind atenți la noi în lucrurile care se văd, ci în cele care nu sunt văzute; pentru cei care se văd sunt temporari, iar cei care nu văd sunt eterni. " În acest verset, Pavel vorbește despre importanța menținerii speranței în viața eternă, chiar și în mijlocul necazurilor și dificultăților vieții pământești.
Apocalipsa 21:4: „Și Dumnezeu va curăța din ochii Lui la fiecare lacrimă; și nu va mai fi moarte, nici un plâns, nici un strigăt, nici o durere; căci primele lucruri sunt trecute”. Acest verset vorbește despre speranță în viața eternă într -un nou cer și pământ nou, unde nu va mai exista durere, moarte sau tristețe.
“O mal não se vence com o mal, mas com o bem, que tem em si uma força sobrenatural.” São Padre Pio de Pietrelcina
