Talált 243 Eredmények: Abrahám
Fiii Chetúrei, concubina lui Abrahám: ea i-a născut pe Zimrán, Iocşán, Medán, Madián, Işbác şi Şúah. Fiii lui Iocşán: Şéba şi Dedán. (Cartea întâi a Cronicilor 1, 32)
Abrahám i-a dat naştere lui Isáac. Fiii lui Isáac au fost Esáu şi Israél. (Cartea întâi a Cronicilor 1, 34)
De [alianţa] pe care a încheiat-o cu Abrahám, de jurământul pe care i l-a făcut lui Isáac. (Cartea întâi a Cronicilor 16, 16)
Doamne Dumnezeul lui Abrahám, și al lui Isáac şi al lui Israél, părinţii noştri! Păstrează pentru totdeauna planurile gândurilor şi inimii poporului tău şi îndreaptă-le inimile spre tine! (Cartea întâi a Cronicilor 29, 18)
Oare nu eşti tu Dumnezeul nostru, care i-ai alungat pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului tău, Israél, şi nu i-ai dat-o tu descendenţei lui Abrahám, care te iubeşte pentru totdeauna? (Cartea a doua a Cronicilor 20, 7)
Alergătorii au mers cu scrisorile din partea regelui şi a căpeteniilor sale în tot Israélul şi Iúda. Şi, după porunca regelui, au zis: „Fii ai lui Israél, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac şi al lui Israél, ca să se întoarcă şi el la rămăşiţa care a scăpat din mâna regilor Asíriei! (Cartea a doua a Cronicilor 30, 6)
Tu, Doamne Dumnezeule, l-ai ales pe Abrám, l-ai scos din Ur, din Caldéea, şi i-ai pus numele Abrahám. (Cartea lui Nehemía 9, 7)
Fereşte-te, copile, de orice desfrânare şi, înainte de toate, ia-ţi soţie din descendenţa părinţilor tăi: nu-ţi lua femeie străină, care nu e din tribul tatălui tău, căci suntem fiii profeţilor Nóe, Abrahám, Isáac şi Iacób. Aminteşte-ţi, copile, că părinţii noştri din vechime şi-au luat soţii dintre rudele lor şi au fost binecuvântaţi în fiii lor; descendenţa lor va moşteni pământul! (Cartea lui Tobía 4, 12)
Toţi fiii lui Israél care vor fi mântuiţi în acele zile îşi vor aminti de Dumnezeu în adevăr, se vor aduna împreună şi vor merge la Ierusalím. Vor locui în siguranţă în veci pe pământul lui Abrahám ce le va fi dat lor. Toţi cei care îl iubesc pe Dumnezeu în adevăr se vor bucura, iar cei care vor păcătui şi vor săvârşi nelegiuire vor dispărea de pe tot pământul. (Cartea lui Tobía 14, 7)
Amintiţi-vă câte a făcut cu Abrahám, prin câte l-a încercat pe Isáac şi câte i s-au întâmplat lui Iacób în Mesopotámia Síriei când era păstor la turmele lui Lában, fratele mamei sale! (Cartea Iudítei 8, 26)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Nobilii popoarelor se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Abrahám. Căci ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului, el se înalţă cu măreţie. (Cartea Psalmilor 47, 10)
