Cartea Psalmilor, 44
26. Căci sufletul nostru este doborât în praf şi trupul nostru s-a lipit de pământ.
26. Căci sufletul nostru este doborât în praf şi trupul nostru s-a lipit de pământ.
Psalmul 44 este o lamentare a poporului Israel, care se simte abandonat de Dumnezeu și suferă înfrângeri constante în bătălii. Ei își amintesc marile lucrări ale lui Dumnezeu în trecut, dar acum sunt uitate și respinse de El. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Psalmul 44:
Psalmul 44:9: „Dar acum ne -ați respins și ne -ați făcut jenați; nu mai ies înaintea armatelor noastre”. În acest verset, scriitorii Psalmului își exprimă sentimentul de abandon și respingere de către Dumnezeu și cum nu mai conduce bătăliile sale.
Psalmul 44:23: "Trezește -te, Doamne! De ce dormi? Treziți -vă! Nu ne respingeți pentru totdeauna." Aici, scriitorii îl roagă pe Dumnezeu să se trezească din somnul lor aparent și să -i ajute în luptele lor.
Psalmul 44:26: "Renunțați -vă! Stocați -ne! Eu ne salvez din cauza credincioșiei voastre." Acest verset este un apel pentru Dumnezeu să -l ajute pe Israel în lupta sa și să -i salveze pentru credincioșia sa.
Psalmul 44:4: „Tu ești regele meu și Dumnezeul meu, care îi dă victoria lui Iacob”. Aici, scriitorii Psalmului recunosc măreția lui Dumnezeu și capacitatea lui de a da victorie oamenilor din Israel.
Psalmul 44:17: „Toate acestea au venit la noi, deși nu am uitat și nu am trădat legământul tău”. În acest verset, oamenii lui Israel se lamentează faptul că suferă, în ciuda faptului că și -au menținut credincioșia față de Dumnezeu și legământul lor.
“De que vale perder-se em vãos temores?” São Padre Pio de Pietrelcina
