1. Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Cristos Isus,

2. căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.

3. De fapt, ceea ce Legea nu putea, întrucât era slabă din cauza trupului, [a fost posibil la Dumnezeu]: Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său într-un trup asemănător cu cel al păcatului, iar cât priveşte păcatul, a condamnat păcatul în trup,

4. pentru ca dreptatea Legii să se împlinească în noi, cei care umblăm nu după trup, ci după Duh.

5. Într-adevăr, cei care sunt după trup caută cele ale trupului, pe când cei care sunt după Duh, cele ale Duhului.

6. De fapt, dorinţa trupului este moarte, pe când dorinţa duhului este viaţă şi pace.

7. De aceea dorinţa trupului este duşmănie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate.

8. Dar cei care sunt în trup nu pot să-i placă lui Dumnezeu.

9. Însă voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui.

10. Dar dacă Cristos este în voi, deşi trupul este muritor din cauza păcatului, Duhul este viaţă datorită dreptăţii.

11. Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi.

12. Aşadar, fraţilor, noi nu suntem datori trupului ca să trăim după trup.

13. Dacă trăiţi după trup, aveţi să muriţi. Dar dacă, prin Duh, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi!

14. Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu,

15. pentru că nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abbá, Tată!”.

16. Însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.

17. Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi glorificaţi.

18. Eu consider că suferinţele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela.

19. Într-adevăr, creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.

20. Căci creaţia a fost supusă zădărniciei nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o cu speranţa

21. că şi ea, creaţia, va fi eliberată de sclavia stricăciunii, spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu.

22. De fapt, noi ştim că toată creaţia suspină şi suferă durerile unei naşteri până în timpul de acum,

23. dar nu numai ea, ci şi noi, cei care avem ca prim dar [al lui Dumnezeu] Duhul, şi noi suspinăm în noi înşine, aşteptând înfierea şi răscumpărarea trupului nostru;

24. căci în speranţă am fost mântuiţi. Dar speranţa care se vede nu este speranţă, deoarece cum ar putea spera cineva ceea ce vede?

25. Însă dacă sperăm ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.

26. De asemenea, şi Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune aşa cum se cuvine, dar Duhul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite.

27. Însă cel care cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului; adică intervine în favoarea sfinţilor după voinţa lui Dumnezeu.

28. De fapt, ştim că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică al celor care sunt chemaţi după planul lui.

29. Căci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi fraţi;

30. pe cei pe care de mai înainte i-a rânduit, i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a şi justificat; pe cei pe care i-a justificat, pe aceştia i-a şi glorificat.

31. Aşadar, ce vom spune cu privire la acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?

32. El, care nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum nu ne va dărui toate împreună cu el?

33. Cine va aduce acuză împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justifică!

34. Cine îi va condamna? Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a şi înviat, care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi.

35. Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos? Oare necazul sau strâmtorarea sau persecuţia sau foametea sau lipsa de haine sau primejdia sau sabia?

36. După cum este scris: „Pentru tine suntem daţi la moarte toată ziua, suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiere”.

37. Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin cel care ne-a iubit.

38. Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile,

39. nici înălţimile, nici adâncurile şi nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.





“Rezai e continuai a rezar para não ficardes entorpecidos”. São Padre Pio de Pietrelcina