1. Acolo era un om de nimic al cărui nume era Şéba, fiul lui Bicrí din Beniamín. El a sunat din trâmbiţă şi a zis: „Noi n-avem nicio parte cu Davíd, nicio moştenire cu fiul lui Iése! Fiecare la cortul său, Israél!”.

2. Toţi bărbaţii lui Israél au plecat de la Davíd şi l-au urmat pe Şéba, fiul lui Bicrí. Dar oamenii lui Iúda s-au alipit de regele lor de la Iordán şi până la Ierusalím.

3. Davíd a venit în casa lui la Ierusalím. Regele le-a luat pe cele zece concubine pe care le lăsase pentru paza casei şi le-a pus într-o casă păzită. S-a îngrijit de ele, dar nu a intrat la ele. Au rămas închise până în ziua morţii lor, fiind ca văduve.

4. Regele i-a zis lui Amása: „Adună-i la mine pe toţi oamenii lui Iúda peste trei zile! Şi tu să fii aici!”.

5. Amása a plecat să-i adune pe cei din Iúda; însă a întârziat peste timpul hotărât.

6. Davíd i-a zis lui Abişái: „Şéba, fiul lui Bicrí, poate să ne facă mai mult rău decât Absalóm. Ia-i tu pe slujitorii stăpânului tău şi urmăreşte-l ca să nu găsească cetăţi întărite şi să se salveze din ochii noştri!”.

7. Oamenii lui Ióab, chereteii, peleteii şi toţi cei viteji au ieşit. Au plecat din Ierusalím ca să-l urmărească pe Şéba, fiul lui Bicrí.

8. Când erau lângă piatra cea mare care este la Gabaón, Amása a ajuns înaintea lor. Ióab era îmbrăcat cu haina şi încins cu sabia, care atârna la şold, în teaca ei în care intra şi ieşea [foarte uşor].

9. Ióab i-a zis lui Amása: „Eşti bine, fratele meu?”. Şi l-a apucat cu mâna dreaptă de barbă pe Amása ca să-l sărute.

10. Amása n-a luat în seamă sabia care era în mâna lui Ióab. Ióab l-a lovit cu ea în burtă şi i-a vărsat măruntaiele pe pământ; nu [a mai fost nevoie] de a doua [lovitură] şi a murit. Iar Ióab şi Abişái, fratele lui, l-au urmărit pe Şéba, fiul lui Bicrí.

11. Un om dintre slujitorii lui Ióab a stat lângă [corpul lui Amása] şi a zis: „Cine îl preferă pe Ióab şi cine îl preferă pe Davíd să-l urmeze pe Ióab!”.

12. Amása se rostogolea în sânge în mijlocul drumului. Dar omul acela a văzut că tot poporul se oprea, l-a tras pe Amása de pe drum pe câmp şi a aruncat o mantie peste el când a văzut că toţi cei care ajungeau lângă el se opreau.

13. După ce a fost luat din drum, toţi oamenii care erau după Ióab au plecat să-l urmărească pe Şéba, fiul lui Bicrí.

14. Au trecut prin toate triburile lui Israél, spre Ábel-Bet-Maáca. Toţi cei din Berím s-au adunat şi au mers şi ei în urma lui.

15. Au venit şi au asediat Ábel-Bet-Maáca; au construit împotriva cetăţii un val [de pământ] lângă fortăreaţă. Tot poporul care era cu Ióab lovea în zid ca să-l facă să cadă.

16. Atunci a strigat o femeie înţeleaptă din cetate: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi-i, vă rog, lui Ióab: «Apropie-te până aici, căci vreau să-ţi vorbesc!»”.

17. El s-a apropiat de ea, iar femeia a zis: „Tu eşti Ióab?”. El i-a răspuns: „Eu sunt”. Ea i-a zis: „Ascultă cuvintele slujitoarei tale!”. El i-a răspuns: „Ascult”.

18. Şi ea i-a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: «Întrebaţi în Ábel!», şi se sfârşea aşa.

19. Eu sunt dintre cei care caută pacea şi adevărul în Israél, iar tu cauţi să faci să piară o cetate şi o mamă în Israél? De ce vrei să nimiceşti moştenirea Domnului?”.

20. Ióab a răspuns: „Departe, departe de mine să nimicesc sau să distrug!

21. Nu este aşa! Ci un om din muntele Efraím, Şéba, fiul lui Bicrí, şi-a ridicat mâna împotriva regelui Davíd. Daţi-l numai pe el şi voi pleca de lângă cetate!”. Femeia i-a zis lui Ióab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid”.

22. În înțelepciunea ei, femeia s-a dus la tot poporul. I-au tăiat capul lui Şéba, fiul lui Bicrí, şi i l-au aruncat lui Ióab. A sunat din trâmbiţă, iar ei s-au împrăştiat de lângă cetate şi fiecare [a mers] la cortul lui. Şi Ióab s-a întors la Ierusalím, la rege.

23. Ióab era [comandant] peste toată armata lui Israél; iar Benáia, fiul lui Iehoiáda, era [comandant] peste cheretei şi peletei;

24. Adorám, peste muncile forţate; Iosafát, fiul lui Ahilúd, era cronicar;

25. Şéia era secretar; Sadóc şi Abiatár erau preoţi.

26. Şi Irá din Iaír era preot pentru Davíd.





“Mantenha-se sempre muito unido à Igreja Católica, pois somente ela pode lhe dar a verdadeira paz, porque somente ela possui Jesus Sacramentado que é o verdadeiro príncipe da paz.” São Padre Pio de Pietrelcina