Cartea a doua a lui Samuél, 13

1. După aceea, Absalóm, fiul lui Davíd, avea o soră frumoasă numită Támar. Amnón, fiul lui Davíd, s-a îndrăgostit de ea.

2. Amnón suferea din cauza lui Támar, încât a căzut bolnav, căci era fecioară şi era greu în ochii lui Amnón să-i facă ceva.

3. Amnón avea un prieten numit Ionadáb, fiul lui Şiméa, fratele lui Davíd. Ionadáb era un om foarte priceput.

4. El i-a zis: „Pentru ce te usuci pe zi ce trece, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?”. Amnón i-a răspuns: „M-am îndrăgostit de Támar, sora fratelui meu Absalóm”.

5. Ionadáb i-a zis: „Culcă-te în pat şi prefă-te că eşti bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Să vină, te rog, Támar, sora mea, şi să-mi dea de mâncare. Să pregătească mâncarea înaintea mea ca s-o văd şi să mănânc din mâna ei!»”.

6. Amnón s-a culcat şi s-a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnón i-a zis regelui: „Să vină, te rog, Támar, sora mea şi să-mi pregătească două turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei!”.

7. Davíd a trimis în casă la Támar să i se spună: „Mergi în casa lui Amnón, fratele tău, şi pregăteşte-i de mâncare!”.

8. Támar s-a dus în casa lui Amnón, fratele ei, şi, iată, el era culcat. A luat ceva aluat, l-a frământat, a pregătit turte înaintea lui şi a copt turtele.

9. A luat tava şi le-a răsturnat în faţa lui, dar el nu a voit să mănânce. Amnón a zis: „Să iasă toţi oamenii de la mine!”. Şi au ieşit toţi oamenii de la el.

10. Amnón i-a zis lui Támar: „Adu-mi mâncarea în cameră! Vreau să mănânc din mâna ta”. Támar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a dus lui Amnón, fratele ei, în cameră.

11. Când le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: „Vino, sora mea, şi culcă-te cu mine!”.

12. Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă umili, căci nu se face aşa în Israél; nu fă nelegiuirea aceasta!

13. Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Tu vei fi un nelegiuit în Israél. Acum, vorbeşte-i regelui şi el nu va refuza să fiu a ta!”.

14. Dar el n-a vrut să asculte glasul ei; a apucat-o, a umilit-o şi s-a culcat cu ea.

15. Apoi Amnón a urât-o foarte mult; ura era mai mare decât iubirea cu care o iubise. Apoi Amnón i-a zis: „Ridică-te şi pleacă!”.

16. Ea i-a zis: „Nu, căci a mă alunga ar fi un rău mult mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut”. Dar el nu a voit să o asculte.

17. L-a chemat pe slujitorul care îl slujea şi i-a zis: „Trimite-o afară de la mine pe aceasta şi încuie uşa după ea!”.

18. Ea avea o haină cu mâneci lungi, căci cu o astfel de haină se îmbrăcau fiicele regelui cât erau fecioare. Slujitorul a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.

19. Támar şi-a presărat praf pe cap şi şi-a sfâşiat haina cu mâneci lungi pe care o avea. Şi-a pus mâna pe cap şi mergea ţipând.

20. Absalóm, fratele ei, i-a zis: „A fost Amnón, fratele tău, cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău; nu pune la inimă lucrul acesta!”. Dar Támar a rămas abandonată în casa lui Absalóm, fratele ei.

21. Regele Davíd a auzit toate aceste lucruri şi s-a mâniat foarte tare.

22. Absalóm nu vorbea cu Amnón nici bine, nici rău, căci Absalóm îl ura pe Amnón pentru că o umilise pe Támar, sora lui.

23. După doi ani de zile, Absalóm avea tunsul oilor la Báal-Haţór, care este lângă Efraím, şi Absalóm i-a chemat pe toţi fiii regelui.

24. Absalóm a mers la rege şi i-a zis: „Iată, slujitorul tău are tunsul oilor; să vină regele şi slujitorii lui cu slujitorul tău!”.

25. Regele i-a zis lui Absalóm: „Nu, fiul meu; să nu mergem cu toţii ca să nu-ţi fim povară!”. Absalóm a insistat faţă de el, dar regele nu a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat.

26. Absalóm i-a zis: „Să vină cu noi Amnón, fratele meu!”. Regele i-a zis: „De ce să meargă cu tine?”.

27. Dar Absalóm a insistat faţă de el şi l-a trimis pe Amnón şi pe toţi fiii regelui.

28. Absalóm le-a poruncit slujitorilor săi: „Vedeţi, când se va veseli inima lui Amnón din cauza vinului, eu vă voi spune: «Loviţi-l pe Amnón şi omorâţi-l! Nu vă temeţi, căci eu v-am poruncit! Fiţi tari şi viteji!»”.

29. Slujitorii lui Absalóm i-au făcut lui Amnón după cum le poruncise Absalóm. Atunci toţi fiii regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit.

30. Pe când erau pe drum, a ajuns vestea la Davíd că Absalóm i-a lovit pe toţi fiii regelui şi că n-a mai rămas niciunul dintre ei.

31. Regele s-a ridicat, şi-a sfâşiat hainele şi s-a culcat pe pământ. Iar slujitorii lui stăteau [lângă el] cu hainele sfâşiate.

32. Ionadáb, fiul lui Şiméa, fratele lui Davíd, a zis: „Să nu creadă stăpânul meu că toţi tinerii, fiii regelui, au fost ucişi! Numai Amnón a murit. Căci după porunca lui Absalóm a fost [aceasta]; o hotărâse din ziua în care a umilit-o pe Támar, sora lui.

33. Să nu se preocupe domnul meu, regele, că toţi fiii regelui au murit, pentru că numai Amnón a murit”.

34. Apoi Absalóm a fugit. Tânărul de strajă şi-a ridicat ochii şi a văzut: iată, mult popor venea pe drum în urma lui, dinspre munte.!

35. Ionadáb i-a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui! Este exact cum a zis slujitorul tău”.

36. Când a terminat el de vorbit, iată, fiii regelui au ajuns. Şi-au ridicat glasul şi au plâns. Şi regele şi slujitorii lui au plâns în hohote.

37. Absalóm a fugit şi a mers la Talmái, fiul lui Amihúr, regele din Gheşúr. [Davíd] îl jelea pe fiul său în fiecare zi.

38. Absalóm a fugit şi a mers la Gheşúr. A stat acolo trei ani.

39. Regele Davíd a încetat să-l mai urmărească pe Absalóm, căci se mângâiase după moartea lui Amnón.