Apocalipsul sf. apostol Ioan, 19

1. După aceea, am auzit ca un glas puternic al unei mari mulţimi, care spunea în cer: „Aleluia! Mântuirea, gloria şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru,

2. căci judecăţile lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat-o pe desfrânata cea mare care, prin desfrânarea ei, a corupt pământul şi a răzbunat sângele slujitorilor săi din mâinile ei”.

3. Şi au zis a doua oară: „Aleluia! Şi fumul ei se ridică în vecii vecilor”.

4. Atunci, cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe s-au aruncat [cu faţa la pământ] şi l-au adorat pe Domnul care şade pe tron, spunând: „Amin! Aleluia!”.

5. Şi a ieşit un glas de la tron, spunând: „Lăudaţi-l pe Dumnezeul nostru, toţi slujitorii lui şi voi cei care vă temeţi de el, mici şi mari!”.

6. Şi am auzit [ceva] ca glasul unei mulţimi numeroase, ca vuietul unor ape multe şi ca sunetul unui tunet puternic, spunând: „Aleluia! Pentru că [şi-a început] domnia Domnul Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic,

7. să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-i dăm glorie, pentru că a început nunta Mielului, iar Mireasa lui s-a pregătit!

8. Şi i s-a dat ei să se îmbrace cu in fin, strălucitor, imaculat. Căci inul fin sunt faptele drepte ale sfinţilor”.

9. Şi mi-a zis: „Scrie: fericiţi cei chemaţi la ospăţul de nuntă al Mielului!”. Apoi mi-a zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu”.

10. Atunci am căzut înaintea picioarelor lui ca să mă prostern înaintea lui. Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci asta! Sunt şi eu un slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi care au mărturia lui Isus. Pe Dumnezeu să-l adori!”. De fapt, mărturia lui Isus este duhul profeţiei.

11. Atunci am văzut cerul deschis. Şi, iată, un cal alb! Cel care şedea pe el este numit „Credincios” şi „Vrednic de crezare”. El judecă şi luptă cu dreptate.

12. Ochii lui sunt ca flacăra focului, iar pe cap are multe diademe. El are un nume scris pe care nimeni nu-l cunoaşte, în afară de el.

13. Este îmbrăcat cu haină înmuiată în sânge, iar numele lui este „Cuvântul lui Dumnezeu”.

14. Oştirile din cer, îmbrăcate cu in fin, alb, imaculat, îl urmează pe cai albi.

15. Din gura lui iese o sabie ascuţită ca să lovească naţiunile cu ea. El le va păstori cu un sceptru de fier şi va stoarce teascul vinului mâniei aprinse a lui Dumnezeu cel Atotputernic.

16. Pe haină şi pe coapsă el are scris un nume: „Regele regilor şi Domnul domnilor”.

17. Apoi, am văzut un înger stând [în picioare] pe soare. El a strigat cu glas puternic, spunând tuturor păsărilor care zboară în partea cea mai înaltă a cerului: „Veniţi! Adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu

18. ca să mâncaţi cărnurile regilor şi cărnurile comandanţilor de oşti, cărnurile celor puternici, ale cailor şi ale celor care îi călăresc, cărnurile tuturor celor liberi şi ale sclavilor, ale celor mici şi ale celor mari”.

19. Şi am văzut Fiara, regii pământului şi oştirile lor adunate ca să facă război împotriva Călăreţului şi oştirii lui.

20. Dar Fiara a fost prinsă şi, împreună cu ea, şi pseudo-profetul care făcea semne înaintea sa prin care îi înşela pe cei care primiseră indiciul Fiarei şi pe cei care se prosternaseră înaintea chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în lacul cu foc aprins cu pucioasă.

21. Iar ceilalţi au fost ucişi de sabia Călăreţului, cea care ieşea din gura lui, şi toate păsările s-au săturat din cărnurile lor.