Cântico dos Cânticos, 4

1. – Tu és bela, minha querida, tu és formosa! Através do teu véu os teus olhos são como pombas, teus cabelos são como um rebanho de cabras, descendo impetuosas pela montanha de Galaad,*

1. Iată-te, eşti frumoasă, prietenă a mea! Iată-te, eşti frumoasă! Ochii tăi de după văl sunt ca porumbeii, părul tău este ca o turmă de capre care coboară de pe munţii din Galaád.

2. teus dentes são como um rebanho de ovelhas tosquiadas que saem do banho; cada uma leva dois cordeirinhos gêmeos, e nenhuma há estéril entre elas.

2. Dinţii tăi sunt ca o turmă [de oi] tunse care se ridică de la spălat; toate au gemeni şi stearpă nu este între ele.

3. Teus lábios são como um fio de púrpura, e graciosa é tua boca. Tua face é como um pedaço de romã debaixo do teu véu;

3. Buzele tale sunt ca un fir de purpură, iar vorba ta este plăcută; ca o bucată de rodie sunt obrajii tău de după văl.

4. teu pescoço é semelhante à torre de Davi, construída para depósito de armas. Aí estão pendentes mil escudos, todos os escudos dos valentes.*

4. Gâtul tău este ca turnul lui Davíd, construit pe trofee: o mie de scuturi atârnă de el, toate paveze ale celor viteji.

5. Os teus dois seios são como filhotes gêmeos de uma gazela, pastando entre os lírios.

5. Amândoi sânii tăi sunt ca doi pui gemeni de gazelă care pasc între crini.

6. Antes que sopre a brisa do dia, e se estendam as sombras, irei ao monte da mirra, e à colina do incenso.

6. Până să sufle [vântul] zilei şi să se ducă umbrele, voi veni la muntele mirului şi la colina tămâii.

7. És toda bela, ó minha amada, e não há mancha em ti.

7. Toată frumoasă eşti prietena mea şi prihană nu este în tine.

8. Vem comigo do Líbano, ó esposa, vem comigo do Líbano! Olha dos cumes do Amaná, do cimo de Sanir e do Hermon, das cavernas dos leões, dos esconderijos das panteras.

8. Vino cu mine din Libán, mireaso, [vino] cu mine din Libán! Priveşte de pe Vârful Amaná, de pe vârful Senír şi de pe Hermón, din vizuinile leilor şi de pe munţii cu leoparzi!

9. Tu me fazes delirar, minha irmã, minha noiva, tu me fazes delirar com um só dos teus olhares, com um só colar do teu pescoço.*

9. Mi-ai răpit inima, soră a mea, mireaso, mi-ai răpit inima cu o singură privire, cu o singură verigă din lănţişorul de la gâtul tău!

10. Como são deliciosas as tuas carícias, minha irmã, minha noiva! Mais deliciosos que o vinho são teus amores, e o odor dos teus perfumes excede o de todos os aromas!

10. Cât de plăcute sunt dezmierdările tale, sora mea, mireaso! Cu cât sunt dezmierdările tale mai bune decât vinul, decât mirosul miresmelor tale, al tuturor balsamurilor!

11. Teus lábios, ó noiva, destilam o mel; há mel e leite sob a tua língua. O perfume de tuas vestes é como o perfume do Líbano.

11. Nectar picură pe buzele tale, miere şi lapte sunt sub limba ta. Mirosul mantiei tale este ca mirosul de tămâie.

12. És um jardim fechado, minha irmã, minha noiva, uma nascente fechada, uma fonte selada.

12. Grădină închisă eşti, soră a mea, mireaso, grădină închisă şi izvor sigilat!

13. Teus rebentos são como um bosque de romãs com frutos deliciosos; com ligústica e nardo,

13. Mlădiţele tale sunt ca un paradis de rodii, cu fructe alese, henă şi nard;

14. nardo e açafrão, canela e cinamomo, com todas as árvores de incenso, mirra e aloés, com os bálsamos mais preciosos.

14. nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu toţi copacii de tămâie, mir şi aloe, cu toate balsamurile cele mai alese.

15. És a fonte do meu jardim, uma fonte de água viva, um riacho que corre do Líbano.

15. Izvor din grădini, fântână de ape vii care curg din Libán!

16. – Levanta-te, vento do norte, vem tu, vento do sul. Sopra no meu jardim para que se espalhem os meus perfumes. Entre meu amado no seu jardim, prove-lhe os frutos deliciosos.*

16. Trezeşte-te, vânt din nord! Vino, vânt din sud! Suflaţi peste grădina mea şi să curgă balsamurile sale! Să vină iubitul meu în grădina lui şi să mănânce roadele sale alese!