Fundar 369 Resultados para: zid
După douăzeci de ani, Solomón a zidit cele două case: templul Domnului şi palatul regelui. (Cartea întâi a Regilor 9, 10)
Aceasta este situaţia cu privire la muncile forţate pe care le-a stabilit regele Solomón ca să construiască templul Domnului şi palatul său, Mílo, zidul Ierusalímului, Haţór, Meghído şi Ghézer. (Cartea întâi a Regilor 9, 15)
Solomón a zidit Ghézerul, Bet-Horónul de Jos, (Cartea întâi a Regilor 9, 17)
Solomón aducea de trei ori pe an arderi de tot şi jertfe de împăcare pe altarul pe care-l zidise Domnului şi ardea tămâie pe cel care era înaintea Domnului. Astfel a terminat casa. (Cartea întâi a Regilor 9, 25)
Atunci, Solomón a zidit pe muntele din faţa Ierusalímului o înălţime pentru Chemóş, zeul abominábil al celor din Moáb, şi pentru Móloc, zeul abominábil al fiilor lui Amón. (Cartea întâi a Regilor 11, 7)
Ieroboám a zidit [cetatea] Síhem pe muntele lui Efraím şi a locuit acolo. A ieşit de acolo şi a zidit [cetatea] Penuél. (Cartea întâi a Regilor 12, 25)
Toate celelalte fapte ale lui Asá, toată vitejia lui, tot ce a făcut şi cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt ele scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? Totuşi, în timpul bătrâneţii sale s-a îmbolnăvit la picioare. (Cartea întâi a Regilor 15, 23)
A ridicat un altar lui Báal în templul lui Báal pe care l-a zidit la Samaría. (Cartea întâi a Regilor 16, 32)
Supravieţuitorii au fugit la Aféc, în cetate. Dar a căzut zidul peste douăzeci şi şapte de mii de supravieţuitori. Iar Ben-Hadád a fugit în cetate, în camera dinăuntru. (Cartea întâi a Regilor 20, 30)
Domnul a vorbit şi despre Izabéla, zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabéla lângă zidul Izreélului. (Cartea întâi a Regilor 21, 23)
L-a luat atunci pe fiul său – întâiul născut, care trebuia să domnească în locul lui – şi l-a adus ca ardere de tot pe zid. Dar a fost o mare mânie împotriva lui Israél, care s-a îndepărtat de el; şi s-a întors în ţară. (Cartea a doua a Regilor 3, 27)
Când regele trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „Salvează-mă, domnul meu, rege!”. (Cartea a doua a Regilor 6, 26)
