Fundar 25 Resultados para: dispreţui
Voi aşeza sanctuarul meu în mijlocul vostru şi nu vă voi dispreţui. (Cartea Leviticului 26, 11)
dacă nesocotiţi hotărârile mele şi dacă veţi dispreţui legile mele, aşa încât să nu împliniţi toate poruncile mele şi să rupeţi alianța mea, (Cartea Leviticului 26, 15)
Voi distruge înălţimile voastre, voi dărâma stâlpii voştri, voi pune cadavrele voastre peste cadavrele idolilor voştri şi vă voi dispreţui. (Cartea Leviticului 26, 30)
Chiar atunci când vor fi în ţara duşmanilor lor, nu-i voi dispreţui şi nu-i voi urî ca să-i nimicesc de tot şi să rup alianța mea cu ei, pentru că eu sunt Domnul Dumnezeul lor. (Cartea Leviticului 26, 44)
Domnul i-a zis lui Moise: „Până când mă va dispreţui poporul acesta? Până când nu va crede în mine, cu toate semnele pe care le fac în mijlocul lui? (Cartea Numerilor 14, 11)
Căci îi voi duce în ţara pe care am jurat-o părinţilor lor, [ţară] în care curge lapte şi miere: vor mânca, se vor sătura şi se vor îngrăşa şi se vor întoarce spre alţi dumnezei şi îi vor sluji. Pe mine mă vor dispreţui şi vor rupe alianţa mea. (Cartea Deuteronómului 31, 20)
Caută sfat de la orice înţelept şi nu dispreţui niciun sfat folositor! (Cartea lui Tobía 4, 18)
Ei se minunau de frumuseţea ei şi, datorită ei, îi admirau pe fiii lui Israél. Spuneau unii către alţii: „Cine îl va dispreţui pe acest popor care are în el astfel de femeie? Nu este bine să fie lăsat în viaţă niciun bărbat, căci, lăsându-i, pot să înşele tot pământul”. (Cartea Iudítei 10, 19)
Căci fapta reginei va ajunge la toate femeile şi îi vor dispreţui pe soţii lor în ochii lor când vor zice: «Regele Artaxérxes a spus să vină regina Vásti, iar ea nu a venit». (Cartea Estérei 2, 17)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Fii ai oamenilor, până când veţi dispreţui gloria mea? [Până când] veţi iubi deşertăciunea şi veţi căuta minciuna? Sélah (Cartea Psalmilor 4, 3)
Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul umil, inima căită şi umilă, Dumnezeule, n-o dispreţui! (Cartea Psalmilor 51, 19)
