Fundar 41 Resultados para: curaj
cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Aveţi curaj şi luaţi cu voi din roadele ţării!”. Zilele acelea erau zilele culesului primilor struguri. (Cartea Numerilor 13, 20)
Am auzit şi ni s-a înmuiat inima şi nimeni nu a mai avut curaj înaintea voastră, pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ. (Cartea lui Iósue 2, 11)
Davíd i-a zis lui Solomón, fiul său: „Fii tare, ai curaj şi lucrează! Nu te teme şi nu te înspăimânta, pentru că Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, este cu tine! El nu te va lăsa şi nu te va părăsi până când nu vei termina toată lucrarea slujirii din casa Domnului. (Cartea întâi a Cronicilor 28, 20)
Amasía a prins curaj, a scos poporul la Ghé-Hamélah şi i-a lovit pe fiii lui Seír: zece mii [de oameni]. (Cartea a doua a Cronicilor 25, 11)
[Ezechía] şi-a făcut curaj, a reconstruit zidul care era dărâmat şi l-a ridicat până la turnuri. [A mai făcut] un alt zid pe dinafară, a întărit Mílo, cetatea lui Davíd, şi a făcut multe lănci şi scuturi. (Cartea a doua a Cronicilor 32, 5)
„Fiţi tari şi aveţi curaj! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea regelui Asíriei şi înaintea acestei mulţimi întregi care este cu el! Căci cu noi este unul mai mare decât el. (Cartea a doua a Cronicilor 32, 7)
Ozía le-a spus: „Aveţi curaj, fraţilor! Să mai răbdăm încă cinci zile, în care Domnul Dumnezeul nostru să-şi îndrepte mila asupra noastră, căci nu ne va abandona până la urmă!”. (Cartea Iudítei 7, 30)
Holoférn i-a zis: „Curaj, femeie, să nu ai teamă în sufletul tău! Căci eu nu am făcut rău niciunui om care a ales să-l slujească pe Nabucodonosór, regele întregului pământ. (Cartea Iudítei 11, 1)
Acum spune-mi de ce ai fugit de la ei şi ai venit la noi? Căci eşti aici ca să scapi. Ai curaj, vei trăi în noaptea aceasta şi în viitor! (Cartea Iudítei 11, 3)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Când el îi va umili, tu vei spune: «Curaj!». El îi mântuieşte pe cei cu ochii plecaţi. (Cartea lui Iob 22, 29)
Însă mulţi în Israél au prins curaj şi au găsit în ei puterea să nu mănânce lucruri impure. (Cartea întâi a Macabéilor 1, 62)